Celebrul fost fotbalist italian, reprofilat „vârf” la AC Milan, a mărturisit într-un interviu pentru EVZ că a „furat” tainele demarcărilor de la fostul star al României.

Aflat joi şi vineri la Bucuresti, pentru a deschide uşile unei colaborari între AC Milan şi Sportul Studenţesc la nivel de copii şi juniori, fostul mare fotbalist Daniele Massaro, în prezent PR la gruparea patronată de Silvio Berlusconi, a ac ceptat o discuţie despre trecutul său glorios, în care s-a infiltrat însă un eşec major: finala Cupei Mondiale din 1994, pierdută de Italia în faţa Braziliei la loviturile de departajare. Daniele a fost atunci unul dintre cei care au ratat la penalty-uri. Massaro îl cunoaşte bine pe Florin Ră ducioiu, cu care a fost coleg la AC Milan.

La formaţia lombardă, unde a ajuns în 1986, de la Fiorentina, a cu - noscut apogeul. În nouă ani la Milan, cel mai strălucitor sezon l-a avut în 1994, când a marcat 11 goluri în campionat şi i-a asigurat „diavolului” mult-râvnitul „lo scudetto”. Tot atunci, Massaro a punctat de două ori în poarta Barcelonei, în finala Ligii Campionilor, câştigată de italieni cu 4-0, iar suporterii l-au poreclit „San Massaro”.

Palmaresul italianului întrece toate performanţele fotbalului românesc la nivel de echipe de club: două Cupe ale Campionilor, trei Supercupe ale Europei, două Cupe Intercontinentale, la care se adaugă patru titluri ale Italiei şi trei Supercupe ale Italiei. Toate obţinute cu marele AC Milan.

Obsesiile unui penalty ratat în finala Cupei Mondiale

EVZ: Domnule Massaro, sunteţi pentru prima oară în România?

Daniele Massaro: Nu. Am mai fost în 1983, când am jucat în cupele europene cu Fiorentina, contra celor de la Universitatea Craiova, iar anul trecut am ajuns la Cluj, în cadrul unei competiţii de raliuri.

Ce ştiţi despre România? În presa italiană se scrie mult despre ţigani… Ţiganii sunt una, românii - alta. Şi noi avem persoane care au probleme cu legea. Despre italieni ce se spune în lume? Fotbal şi pizza! Cunosc multe persoane care dezvoltă afaceri în Ro mânia şi care practică preţuri avan tajoase la produsele pe care le comercializează.

Aţi fost coleg la Milan cu Răducioiu. Ce amintiri aveţi cu el? L-am avut coleg la Milan, dar şi adversar, pe când juca la Verona. Îmi plăcea mult Radu ca fotbalist: rapi ditatea lui, jocul în adâncime, modul cum se demarca... Eu am fost reprofilat atacant la Milan, aşa că am învăţat multe lucruri de la el, după ce la Fiorentina jucasem mijlocaş. Ca să pot juca la Milan, a trebuit să învăţ meseria de atacant. Mă uitam la ceea ce făcea el la antrenamente.

„Hagi ar fi putut juca la un club mare din Italia”

Totuşi, de ce credeţi că nu a reuşit să se impună la Milan? La Milan, în acea perioadă, nimeni nu avea postul de titular asigurat, în afară de Baresi şi de Van Basten. Noi, ceilalţi, trebuia să ne câştigăm locul în echipă. Nu era uşor să joci la Milan. 

Cum apreciaţi nivelul naţionalei de fotbal a României? N-am jucat contra naţionalei României, dar i-am urmărit evoluţiile la Campionatele Europene şi Mondiale. În anii ’80-’90 aţi fost la nivel maxim. În 1994 credeam că România va merge mai sus decât a făcut-o. Acum, toate echipele naţionale au probleme. Sunt mulţi jucători care evoluează la echipe de club din străinătate şi care n-au destul timp pentru a se pregăti împreună. Ţin minte că înainte erau probleme cu „stranierii”, în sensul că formaţiile aveau dreptul să angajeze un număr limitat de jucători străini. Multă vreme s-a vorbit şi că Hagi ar putea veni la un club mare din Italia, dar problema lui era că avea paşaport extracomunitar.

În 1994 aţi irosit un penalty în finala Cupei Mondiale. V-a marcat acea ratare? Şi acum mă mai gândesc la acea lovitură de la 11 metri. E o tensiune mare în astfel de momente. Mergeam spre minge, ca să execut, şi nu reuşeam să mă calmez. Ştiu că am încetinit cât am putut paşii, încercând să câştig timp să mă liniştesc. Mi-a fost greu şi să aşez bine balonul la punctul respectiv. În acele momente, poarta mi se părea mică, iar portarul - imens! Mă gândeam unde să trag, pentru a prinde cadrul porţii. Totuşi, n-am pierdut. Meciul s-a terminat 0-0. Italiei nu i-a fost uşor să joace la amiază, pe 40 de grade Celsius şi cu 95 la sută umiditate, pe când bra zilienii erau obişnuiţi cu astfel de condiţii...

În Italia s-a derulat, în 2006, aşanumitul Calciopoli (n.r. - scandal de corupţie în care au fost implicaţi arbitri şi preşedinţi de cluburi), proces care la noi e în plină desfăşurare… Peste tot în lume, arbitrii sunt acuzaţi şi ridică tot felul de discuţii prin prestaţiile lor. Uitaţi-vă ce a făcut Ovrebo în semifinalele Ligii Cam pionilor, la meciul Chelsea - Barcelona! În România, care este acum echipa cea mai bună?

„Steaua era echipa preşedintelui”

Dinamo este liderul campionatului. Steaua are probleme: i-a fost arestat patronul, care ulterior a fost eliberat… (n.r. - râde) Steaua a fost mereu echipa preşedintelui! Sau, cel puţin, aşa era în trecut.

Cine credeţi că va câştiga Liga Campionilor şi ce se întâmplă cu echipele italiene? De ce nu mai ajung ele în finala acestei competiţii? Cred că Barcelona are un plus în faţa tuturor echipelor de pe continent şi, după părerea mea, va câştiga această ediţie a Ligii Campionilor. Cred că, anul viitor, Milan, Juventus sau Inter vor reuşi să ajungă în finală.