Intaia observatie ce se cuvine facuta pe marginea cartii lui Mircea Martin, "Singura critica" (Editura Cartea Romaneasca), se suprapune perfect peste impresia prima, la lectura.
Aflata la a doua editie, ea dovedeste, dupa doua decenii, o frapanta actualitate. Ridica niste probleme si inventariaza aspecte ce mi se par esentiale pentru actul critic in sine, independent de conjunctura exercitarii lui. Iar apoi, la un al doilea palier, volumul structurat pe baza unor valori si principii ferme ale criticii face mult mai vizibile abaterile, compromisurile, demisiile din epoca literara a anilor ‘80, intru totul comparabile cu demisiile, compromisurile si abaterile din ultimul deceniu.
Cu alte cuvinte, autorul caruia i s-a reprosat abstragerea din arena criticii de intampinare are chiar asupra acestei „arene care pateaza” (cu formula lui Adrian Marino) o privire mai atenta si mai lucid-exigenta decat a unor „gladiatori” foiletonisti, infierbantati de luptele cu fiarele si cu concurenta...
Remarcabila este capacitatea criticului de a se desprinde de un punct fix, desfacandu-si si desfasurandu-si intelectul, ca si sensibilitatea, pentru a capta note straine. Pe un teren al tuturor vanitatilor, lecturile lui fidele, negrabite, aprofundate sunt cu atat mai pretioase.
Mircea Martin are ceva dintr-un traducator dotat si devotat, extrem de atent nu numai la limba unui scriitor, ci si la limbajul propriu acestuia, cu modulatii fine, imperceptibile pentru altii. Insa aceasta mobilizare a resurselor si angajamentul moral ce o sustine din interior sunt directionate in afara, catre obiectele estetice de o enorma diversitate, carora criticul le va extrage, prin proceduri complexe si intr-un proces laborios, esenta, structura, formele, semnificatiile, rolul, ponderea.
Mai putin spectaculos in expresia care dubleaza si ilustreaza analiza textelor, Mircea Martin nu este un stilist precum Gheorghe Grigurcu, de exemplu. Dar comentariul literar imi pare expresiv in primul rand prin adecvarea lui la relieful si logica interna a cartilor. El este pregnant in masura in care atinge si reproiecteaza critic datele esentiale ale unui creator.