Din cuprinsul articolului
Între 1975 și 1978, Uzina de Autoturisme Pitești (UAP) a produs Dacia D6 Estafette, un model unic în istoria automobilului românesc, realizat sub licență franceză, dar asamblat în România.
Proiectul, care trebuia să devină un succes industrial al epocii Ceaușescu, s-a transformat într-un eșec răsunător: doar 642 de exemplare au ieșit pe poarta fabricii din Mioveni, iar legenda spune că Elena Ceaușescu ar fi cerut personal oprirea producției.
Proiectul ambițios al Uzinei Dacia
Dacia D6 Estafette a fost o autoutilitară inspirată de modelul Renault Estafette, adusă în România printr-un parteneriat cu producătorul francez. Spre deosebire de Dacia 1300, care a fost treptat integrată în producția internă, Estafette era fabricată aproape exclusiv din piese de import, asamblate la Mioveni (pe atunci Colibași).
-
Perioada de producție: 1975 – 1978
-
Număr de exemplare fabricate: 642
-
Tip vehicul: autoutilitară de mici dimensiuni
-
Destinație principală: transport urban și servicii poștale
Deși modelul a fost gândit ca o alternativă modernă pentru Poșta Română și pentru micii transportatori, lipsa unei asimilări tehnologice în România și dependența totală de piesele din Franța au îngreunat proiectul.
Design neobișnuit, adaptat spiritului „liber”
Dacia D6 Estafette avea un design complet diferit de restul modelelor românești din acea vreme. Silueta amintea de Volkswagen Transporter, iar interiorul modular și spațiul generos o făceau potrivită pentru activități comerciale, camping sau transport urban.
Particularități tehnice menționate de pasionații auto:
-
Motorul era montat în față, dar poziționat spre spate, o soluție atipică pentru uzina Dacia;
-
Cutia de viteze avea o configurație inversată față de Dacia 1300, ceea ce deruta șoferii;
-
Cele mai multe modele au fost livrate Poștei Române, dar există mărturii că unele ar fi fost pregătite pentru export în Franța.
Elena Ceaușescu, „verdictul final”
Potrivit mai multor relatări, inclusiv de la foști angajați ai uzinei, Elena Ceaușescu ar fi fost nemulțumită de Dacia D6 Estafette. Se spune că modelul era considerat „prea diferit” pentru piața românească, iar faptul că depindea 100% de importuri ar fi stârnit opoziția acesteia.
Un fost angajat al uzinei povestește:
„În octombrie 1978 m-am angajat la Dacia, la secția Finisări, și am prins acest model. La noi s-au făcut foarte puține, nu am văzut decât una singură pe linia noastră.”
În 1978, producția a fost oficial sistată, iar ultimele unități au ieșit pe poarta fabricii fără ca proiectul să fie continuat.
Reacțiile pasionaților și amintirile angajaților
Discuțiile despre Dacia D6 Estafette au reapărut recent pe grupurile de Facebook dedicate mașinilor românești de epocă, unde pasionații au rememorat istoria modelului:
-
„Nu am văzut asemenea mașini pe șoselele României, seamănă mai mult cu primele VW Transporter.”
-
„Nu au fost produse propriu-zis, ci asamblate din kituri aduse din Franța.”
-
„Cele mai multe au fost pentru Poștă, dar era un model pentru hipioți și viață liberă, nu pe gustul Elenei Ceaușescu.”
Unii colecționari susțin că, în prezent, în România mai există doar câteva exemplare funcționale. Potrivit Brașov.net, un brașovean pasionat, Dudi Levente, deține două unități perfect conservate, considerate „bijuterii rare” ale industriei auto românești.
De ce a eșuat Dacia D6 Estafette
Există mai multe motive pentru care acest model a dispărut rapid din producție:
-
Costurile ridicate – toate piesele veneau din Franța, ceea ce era neconvenabil economic;
-
Lipsa integrării locale – spre deosebire de Dacia 1300, nu s-a realizat o producție internă de componente;
-
Neacceptarea la vârf – legenda spune că Elena Ceaușescu ar fi cerut personal oprirea proiectului;
-
Piața restrânsă – autoutilitarele nu aveau o cerere semnificativă în România comunistă.
