Evenimentul Zilei > Economie > Cumpărăturile pe caieţel
Cumpărăturile pe caieţel

Cumpărăturile pe caieţel

Vânzătorii care nu vor banii pe loc sunt o atracţie pentru mulţi români care nu stau prea bine cu finanţele sau nu au timp liber. În plus, e din nou „la modă” vânzarea alimentelor pe datorie.

Între două telefoane, probează o bluză, aleg un inel, miros un parfum. Este obiceiul multor angajaţi atraşi de negustorii ambulanţi care se strecoară în multinaţionale dar şi printre lucrătorii de la stat. Vânzările ilegale de haine, cosmetice sau bijuterii sunt ţinute în viaţă de cei care nu au timp să meargă prin magazine, dar şi de atracţia plăţii „la salariu”. Alt gen de cumpărături care înfloresc în această perioadă sunt cele la micile magazine de cartier, unde doritorii de alimente sunt notaţi la caieţel şi păsuiţi cu plata până la leafă sau la pensie.

Cumperi acum, dai banii la salariul următor

Alina Dumitru lucrează ca recrutor al unei companii de resurse umane, din Capitală, şi îşi petrece la job şi 12 ore pe zi. Are liber duminica şi foarte rar sâmbăta, aşa că nu-şi permite să piardă prea mult timp prin magazine pentru cum părături. „Norocul sau ghinionul meu este că la serviciu vin femei care vând haine, bijuterii şi cosmetice.

Am fost nevoită să apelez la astfel de cumpăraturi, dar sunt conştientă că nu este deloc o metodă ieftină. Unele produse sunt vândute la preţ dublu faţă de magazine. Pe de altă parte, este şi o variantă ideală atunci când nu ai bani, pentru că nu trebuie să le plăteşti pe loc. Cumperi acum şi dai banii la salariul următor. Nu e o soluţie grozavă pentru că ajungi să cumperi mai mult decât îţi trebuie”, este de părere Alina.

Atracţia plăţii în rate

Diana, o tânără din Iaşi, are o leafă de 800 de lei. Foarte rar îşi permite să meargă la cumpărături pentru a-şi lua un parfum sau o bluză. „La serviciu la sora mea vine o femeie care vinde haine la preţuri rezonabile, ce-i drept nu de o calitate foarte bună. Însă, putem plăti produsele în rate, şi asta reprezintă un mare avantaj pentru cei ca mine, care nu au bani mulţi”, afirmă Diana, care lucrează ca secretară la o firmă de imobiliare, din Iaşi.

Tânăra admite că îşi cumpără frecvent cosmetice de la cunoştinţe care vând produse de la Avon şi Oriflame. „Pentru cosmeticele pe care le cumpăr am termen să le plătesc între două şi trei săptămâni. Poate că nu sunt cele mai ieftine, dar asta e unica soluţie pentru mine. De ce nu cumpăr atunci când am bani din magazine? Păi întodeauna se găseşte alt ceva urgent de făcut cu banii”, admite, fără reţineri, tânăra.

„Ar costa prea mult să-mi deschid un magazin”

De cealaltă parte, vânzătorii au motivele lor pentru sistemul pe care îl promovează. De ani buni, Mihaela cumpără bijuterii din Turcia şi merge la firme unde lucrează prieteni de-ai ei, pentru a le vinde. „Ar costa prea mult să-mi deschid un magazin. Oamenii cumpără de la mine pentru că nu au timp să mai meargă la cumpărături.

Nu trebuie să se mai ducă ei la maga zin, vin eu la ei. În plus, nu trebuie să plătească pe loc. Cu cât suma pe care trebuie să o achite este mai mare, cu atât perioada în care pot să plătească este mai lungă. Iar pre ţurile sunt rezonabile”, povesteşte vânzătoarea de bijuterii. Un client fidel al Mihaelei spune că, în luna martie, acest gen de cumpărături au fost salvarea lui. „Nu aveam bani deloc. Am cumpărat mărţişoare din argint pentru colegele mele şi un inel pentru iubita mea. Le-am plătit la salariu. A fost o soluţie salvatoare, în acel moment”, povesteşte bărbatul.

OPINII

„ Am fost nevoită să apelez la astfel de cumpărături, dar sunt conştientă că nu este deloc o metodă ieftină. Unele produse sunt vândute la preţ dublu faţă de magazine.
Alina Dumitru, cumpărător

„ Oamenii cumpără de la mine pentru că nu au timp să mai meargă prin magazin. Nu trebuie să se mai ducă ei la magazin, vin eu la ei.
Mihaela, vânzător ambulant


ALTERNATIVĂ

Alimentele pe datorie, soluţia în criză

În zona rurală, vânzarea de alimente „pe datorie” este folosită pe scară largă. Vânzătoarea unui magazin din comuna Bărbuleţu, judeţul Dâmboviţa, spune că e nevoită să vândă pe datorie, pentru că foarte mulţi localnici nu au bani să achite produsele pe loc. „Pe caietul de datorii se găsesc aproximativ 40 de persoane, oameni ce nu-şi permit alimentele necesare unui trai decent şi apelează la încrederea noastră pentru a depăşi situaţia.

În sat sunt foarte mulţi oameni apăsaţi de lipsuri, singura lor sursă de venit fiind pensia, ajutoarele sociale sau salariile minime. Nu le putem întoarce spatele, mai ales că sunt familii numeroase cu mulţi copii, ce nu pot găsi altă soluţie”, povesteşte Gheorghiţa. Cei care aleg să cumpere alimente „pe caieţel” povestesc că sunt totuşi limite pe care nu le depăşesc. Mihai locuieşte în satul Râncaciov, din judeţul Dâmboviţa şi lucrează cu ziua prin sat. Frecvent, se întâmplă să nu aibă niciun ban.

Termene stricte de plată a datoriilor

„Dacă nu aş lua pe cartelă (un carton pe care îl primeşte de la vânzător, pe care sunt trecute toate cumpărăturile – n.r.) aş muri de foame. Practic, e singura alternativă de supravieţuire. Când fac rost de bani mă duc şi achit ceea ce am cumpărat, dar nu am voie să depăşesc suma de 500 de lei/lună”, povesteşte Mihai. Şi în Capitală există astfel de magazine, care vând pe datorie.

„În cartier sunt foarte mulţi bătrâni care trăiesc doar din pensie, mulţi tineri studenţi sau oameni fără job. De aceea, dăm şi pe datorie. Cei care nu şi-au respectat termenul de plată nu au mai primit şi a doua oară”, povesteşte vânzătorul unui magazin din Balta Albă, din sectorul 3 al Capitalei.


SĂRĂCIE. Vânzătoarea din imagine are 40 de persoane pe caieţel,
care o plătesc la pensie sau atunci când primesc ajutoarele de la stat