Cuviosul Sisoe cel Mare. Numit și Sisoe Tebeul, a fost unul dintre marii părinți ai pustiei din secolul al IV-lea, fiind ucenic al Sfântului Antonie cel Mare.
Sfântul Sisoe s-a nevoit timp de 72 de ani în pustiul Egiptului, urmând un post atât de aspru care îl făcea să nu mănânce nimic timp de câteva zile.
În acea perioadă, un bărbat a plecat împreună cu fiul său spre a lua sfat de la bătrân, însă băiatul a murit pe drum. Tatăl însă nu a deznădăjduit, ci și-a luat fiul în brațe continuându-și drumul până la Sisoe, a intrat în chilia acestuia și a căzut la pământ înaintea sa, cerându-i binecuvântare.
După binecuvântare, omul și-a lăsat copilul la picioarele sfântului și a părăsit chilia. Sisoe, crezând că acesta a rămas jos din respect, i-a poruncit: „Ridică-te și ieși!”
Ne puteți urmări și pe Google News
Atunci băiatul s-a ridicat de jos ca și când nu ar fi murit și a mers la tatăl său. Omul i-a povestit atunci lui Sisoe ce se petrecuse, iar acesta i-a cerut să nu mai spună nimănui cele întâmplate.
Într-o zi, Sisoe s-a oprit la mormântul lui Alexandru cel Mare și a contemplat cu durere ce rămâne din oameni după moarte, chiar dacă ei au stăpânit lumea.
Scena de la mormântul lui Alexandru Macedon este reprezentarea iconografică obișnuită a Sfântului Sisoe cel Mare.
În anul 429, apropiindu-i-se sfârșitul, ceilalți părinți care ședeau în jurul său, au văzut chipul lui Sisoe luminându-se și zicând: „Iată că vine avva Antonie!” După scurtă vreme, la fel de străluminat, a spus: „Iată corul Profeților!” Apoi, din ce în ce mai luminos, a exclamat: „Iată și corul Apostolilor!”
Părinții l-au văzut că Sisoe discută cu cineva și l-au întrebat cu cine stă de vorbă: „Iată îngerii vin să mă ia, iar eu îi implor să mă lase să mai fac puțină pocăință!”
Bătrânii din jur, uimiți că așa vorbea un om care învia morții, au spus: „Dar tu nu mai ai nevoie să faci canon, Părinte!”
Iar Sisoe a răspuns pângând amar: „Adevărat vă spun că nu am nici măcar conștiința de a fi măcar la început”.
Părinții s-au minunat de asemenea smerenie, iar Sisoe s-a luminat și mai mult la față, asemenea soarelui, încât nu îl puteai privi, și a zis: „Priviți, Domnul vine și el și spune: Aduceți-Mi chivotul pustiei!”
Cu aceste cuvinte și-a dat sufletul smeritul Sisoe, iar locul a fost cuprins deodată de bună mireasmă.
Recomandările noastre
