Evenimentul Zilei > Actualitate > Cum l-a pocnit Llosa pe Marquez
Cum l-a pocnit Llosa pe Marquez

Cum l-a pocnit Llosa pe Marquez

In urma cu 31 de ani, intalnirea dintre cei doi scriitori s-a lasat cu ochi invinetiti.

Aniversarea celor mai mari scriitori sud-americani, Gabriel Garcia Marquez, care a implinit 80 de ani pe 6 martie, si Mario Vargas Llosa, ajuns la varsta de 71 de ani pe 28 martie, a facut lumina in cea mai „teribila” cearta din istoria prieteniilor literare.

Cei doi nu-si mai vorbesc de 31 de ani, desi fusesera prieteni apropiati altadata. Motivul a iesit la iveala abia acum, odata cu doua fotografii, drept marturie.

„Teribila istorie a unui ochi invinetit”, marca in litere ingrosate ziarul mexican „La Jornada” articolul de pe 6 martie, dedicat aniversarii lui Gabriel Garcia Marquez.

Textul cu pricina sufla praful de pe o poveste pe cat de veche, pe atat de savuroasa: celebra bataie dintre columbianul Marquez si peruvianul Mario Vargas Llosa, de acum 31 de ani.

Despre raca lor din tinerete, lasata cu pumni, s-a speculat mult, s-a scris si mai mult, insa o dovada palpabila n-a existat pana anul acesta, cand au fost gasite doua fotografii cu Marquez invinetit la ochiul stang, intr-una dintre ele razand larg.

Pozele au fost facute pe 14 februarie 1976, la doua zile dupa incident, de un fost prieten al autorului, fotograful Rodrigo Moya, cel care a si scris textul din „La Jornada”, sub forma unei confesiuni.

„Llosa l-a intampinat sec, cu un pumn”

„Am decis sa public fotografiile pentru ca a trecut suficient timp de atunci”, a marturisit Rodrigo Moya pentru „The New York Times”. Dupa spusele lui, Marquez – sensibil la detaliile biografiei sale – ar fi venit special la atelierul sau pentru a fi pozat.

Incidentul s-a petrecut intr-un cinema din Mexico City, pe 12 februarie 1976, la o vizionare privata a unui film. „La un moment dat, Marquez il zareste pe Llosa si se indreapta spre el cu bratele deschise a imbratisare: „Mario!”.

Insa el a fost singurul care avea de gand sa salute, pentru ca Llosa l-a intampinat sec, cu un pumn, lasandu-l cu fata insangerata”, detaliaza Moya.

In stare de soc si cu o hemoragie puternica, detinatorul de mai tarziu al Nobelului era dus acasa, si nu la spital, pentru a nu se face valva.

Gelozie si politica

Conflictul are toate ingredientele unei telenovele sud-americane, in care se amesteca gelozie si tradare. Motivele, s-a spus, ar fi tinut de orientarea politica a fiecaruia: Marquez era stangist convins, iar Vargas Llosa tocmai incepea sa migreze spre dreapta. In 1990, Llosa chiar a candidat, din partea fortelor de dreapta, la presedintia Peru, dar a pierdut in fata lui Alberto Fujimori.

Cauza e insa mult mai omeneasca, dupa cum o marturiseste Moya: Patricia, sotia lui Mario Vargas Llosa. Pe cand ambele cupluri – Mercedes si Marquez, Patricia si Llosa – locuiau la Paris, autorul „Unui veac de singuratate” ar fi consolat-o pe sotia prietenului sau in perioadele de criza din casnicia lor. Llosa s-a impacat apoi cu Patricia, dar nu si-a iertat prietenul.

De o posibila reconciliere s-a vorbit anul acesta, cand Llosa, autorul volumelor „Casa Verde”, „Sarbatoarea tapului” sau „Conversatie la Catedrala”, a semnat o prefata la o editie omagiala a capodoperei lui Marquez, „100 de ani de singuratate”, opera care i-a adus Nobelul in 1982.

Volumul a fost lansat la IV-lea Congres International al Limbii Spaniole, care a avut loc saptamana aceasta in Columbia. Respectiva prefata, extrem de laudativa, a fost scrisa inainte de 1976, insa Llosa a refuzat pana acum s-o faca publica.

Nici Marquez nu indrazneste sa treaca de aceasta perioada in jurnalul sau, care se opreste deocamdata la 1955.

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.