Astăzi vă vom oferi câteva sfaturi care fac diferenţa în modul în care un pacient gestionează o astfel de boală cruntă. În opinia psihologului clinician, Bogdana Bursuc, un prim pas îl reprezintă managementul incertitudinii, nivel la care medicul are o importanţă deosebită.

„Noi dacă avem incertitudini, avem un disconfort foarte mare, ne apucă frica. Este foarte incomod să nu ştii cum stau lucrurile, mai ales când este vorba de viaţa ta. Şi atunci, practic, managementul incertitudinii depinde de responsabilitatea medicului de a transmite informaţia, iar el trebuie să ştie cum să o transmită astfel încât mesajul de incertitudine să fie redus la minimum”, explică Bogdana Bursuc.
 
În al doilea rând este important să se răspundă la emoţiile lui. Un al treilea pas important este ca opinia medicală să fie pusă în concordanţă cu opinia laică a pacientului, discursul medical trebuie să fie congruent cu cel al pacientului. Totodată, pacientul trebuie să fie implicat în luarea deciziilor, oferindu-i-se fiecare soluţie cu implicaţiile fiecăreia. Un alt aspect important este cel al auto-managementului bolii.

„Pacientul trebuie să ştie ce poate face astfel încât confortul lui emoţional şi fizic să fie cât mai bun în perioada bolii. De exemplu, să zicem că se ruşinează că i-a căzut părul în perioada chimioterapiei. Şi atunci el nu mai iese în oraş, nu se mai duce la serviciu. Şi lipsindu-se de asemenea activităţi, unele dintre ele plăcute, dispoziţia lui emoţională se înrăutăţeşte, devine depresiv. Şi atunci, el trebuie învăţat cum să răspundă la aceste situaţii problematice, cum să treacă peste disconfortul fizic şi psihic”, explică psihologul.

Comunicarea diagnosticului

Însă, până la gestionarea bolii, cea mai importantă măsură este educarea pacienţilor şi a medicilor despre relaţia pe care ar trebui să o aibă este comunicarea corectă a diagnosticului bolii. Radu Mihailescu, psihiatru la Spitalul Alexandru Obregia, susţine că în societatea românească persistă o prejudecată potrivit căreia pacientului nu ar trebui să i se spună diagnosticul corect, ci unul voalat, care să nu îl afecteze.

„E corect şi în avantajul bolnavului să i se spună de la bun început, într-o manieră empatică, cât mai încurajatoare, diagnosticul şi posibilităţile de tratament”, susţine acesta, pentru că doar în acest fel pacientul va şti cu ce boală se confruntă.

Părerea este unanimă în rândul specialiştilor contactaţi de evz.ro.

„Comunicarea diagnosticului este de dorit să fie facută de către medicul ce are confrmarea bolii, cu mult tact, empatie şi într-un mediu confortabil. Imediat după certitudinea diagnosticului de un real folos sunt informaţiile despre boală, tratament şi monitorizare ce pot fi oferite de către unul din cei ce fac parte din echipa terapeutică”, subliniază psihoterapeutul Laura Radu, specializată în hipnoză clinică, relaxare şi terapie ericksoniană.

Acelaşi lucru susţine şi Carmen Sendriuc, psiholog şi psihoterapeut la Institutul Clinic Fundeni, secţia Chirugie Generală şi Transplant Hepatic. „Anunţarea diagnosticului trebuie însoţită obligatoriu de explicarea demersului terapeutic şi de recomandarea către un psiholog. Un pacient care îşi cunoaşte diagnosticul va putea să lupte cu boala şi să se pregătească pentru fiecare etapă a terapiei”, precizează Carmen Sendriuc.

Profesorul Daniel David de la Universitatea Babeş Bolyai a punctat însă că anunţul unui astfel de diagnostic trebuie făcut în funcţie de personalitatea pacientului, de psihologi profesionişti. „Spre exemplu, dacă subiectul este „represiv” ca stil de personalitate o cantitate mare de informaţie îi poate produce suferinţa, iar dacă este „sensitiv” ca stil de personalitate o cantitate prea mică de informaţie îi produce stres. Aşadar, este nevoie de psihologi bine pregatiţi care să înţeleagă aceste nuanţe”, insistă Daniel David asupra modului în care ar trebui să se facă comunicarea diagnosticul.

CITIŢI ŞI:

Anca Parghel: "Voi rezista şi voi învinge"

Bolnavii de cancer nu primesc ajutor psihologic

A descoperit viaţa după diagnoscticul de cancer

Cancerul nu înseamnă condamnare la moarte