Povestea evenimentelor care au dus la transformarea celor 13 colonii britanice în primele viitoare State Unite ale Americii este bine cunoscută publicului larg, totuşi, din când în când, sunt unele aspecte pe care cărţile de istorie şi documentarele uită să le treacă.

Unul dintre acestea este cel al rolului jucat de către whiskey în perioada de după Revoluţia Americană.

După cum explică jurnaliştii de la History, înainte de declararea independenţei, whiskey-ul nu se bucura de o mare popularitate, coloniştii preferând băuturi alcoolice tari precum romul, ginul sau brandy-ul.

Schimbarea raporturilor politice şi comerciale cu metropola londoneză s-a făcut simţită şi în ceea ce priveşte situaţia băuturilor alcoolice pe care foştii colonişti le consumau.

Prin comparaţie cu romul, ale cărui materii prime, melasa şi trestia de zahăr, trebuiau importate din Caraibe, materia primă pentru whiskey, porumbul, putea fi produsă în cantităţi foarte mari pe plan local.

„Britanicii au întrerupt exporturile de melasă şi rom dinspre Indiile de vest în timpul revoluţiei”, scrie William Rorabaugh în cartea The Alcoholic Republic: An American Tradition, publicată în anul 1979. Această situaţie, coroborată cu începerea expansiunii către vest, unde puteau fi plantate suprafeţe mai mari cu porumb au dus la înclinarea balanţei în favoarea whiskey-ului.

Această expansiunea a transformat producerea băuturilor spirtoase dintr-un „hobby” într-o necesitate economică, după cum explică Rorabaugh. Fermierii americani produceau mai mult porumb şi acesta putea să se strice, de aceea preferau să transforme surplusul în alcool care era comercializat către estul continentului.

În Irlanda şi Scoţia, de unde provenea whiskey-ul, acesta era produs folosind cartofii, grâul, secara sau orzul, în aceste condiţii, folosirea porumbului se dovedea o inovaţie care individualiza produsele americane. De-a lungul timpului, fermierii au descoperit că adăugarea secarei sau a grâului creştea eficienţa procesului.

În fapt, importanţa economică a whiskey-ului a devenit atât de mare încât, atunci când Secretarul Trezoreriei, Alexander Hamilton, a convins Congresul Statelor Unite să adopte o lege prin care producerea alcoolului era taxată pentru a acoperi datoriile acumulate în Războiul de Independenţă, a dat naştere unui nou conflict: Rebeliunea Whiskey-ului, care a fost condusă de către fermierii din vestul Pennsylvaniei.

Importanţa whiskeyiului s-a diminuat în timp odată cu diversificarea producţiei industriale a Statelor Unite ale Americii, care a pus accentul pe alte bunuri şi servicii şi care a generat venituri mult mai mari.