CRONICA TV: "Ni se rupe sau nu ni se rupe?" "Te-ai dat cu Băssesscu, ai?" Ponta înghite hapul, Daciana îl mângâie pe mână

Bătrânul Satrap şi-a ieşit din minţi. Urlă şi stropeşte. "Aşşa ne-am înţseless? Ăssta a fosst disscurss? Ţsi-a promiss Băssesscu că te face prim minisstru, ai? Şşi tu l-ai crezsut, prosstule? Mă, te nenorocessc! Ssă-ţsi bagşi minţsile-n cap! Te sscot de la Antene! Te calc cu Antenele-n picioare! Băssescu? Îţsi arăt io Băssesscu!"

Când e nervos, sâsâie şi stropeşte şi mai tare. O picătură îi cade pe ochelari. Victor lasă capul în jos. Nu moşu-l enervează cel mai tare, ci Crin. Stă în faţa lui, răsturnat pe scaun şi rânjeşte sardonic. "Trebuie să rabd! Să strâng din dinţi şi să rabd. Şi tata socru şi Daciana mi-au spus că n-o să-mi fie uşor. Că sar ăştia pe mine şi mă rup. Dar merită preţul". Moşul urlă şi mai tare, de răsună Grivco. Bate cu pumnul în masa din stejar masiv cu palma lui grea, bătucită de crosă. Ăla micu’ tresare şi clipeşte speriat la fiecare bubuitură. Dar Victor deja nu mai aude. Visează la răsplată. Lumina se irizează frumos pe marginea stropului de salivă.                                                      *** Mihai pluteşte. Vede ca prin ceaţă. Nu-i de la ochelari, doar sunt anti-fog. I-a adus un amic agent secret, printr-o relaţie de-a lui din Asia. Emoţia e de vină. În viaţa lui n-a fost aşa de emoţionat. Zumzete, lumini puternice, nişte siluete, dar nu distinge nimic clar. Parcă, undeva, departe, un hăhăit drag. Îşi aude numele strigat. Picioarele îl poartă singure spre măsuţa cu Constituţia şi Biblia. Să-i dea Dumnezeu sănătate Patriarhului, că i-a pus o vorbă bună! L-a îndrăgit din vremea când erau amândoi la Iaşi. Apoi au păstrat legătura şi uite că a prins bine. Jurământul îl spune răspicat. De mic i-a plăcut să recite la serbările pioniereşti. Ştie că nu are şanse să-l depăşească pe Gabi Oprea, acest Cozorici cazon, dar tot simte că face o impresie bună. Băsescu îi zgâlţâie mâna, simte cum o pompă îl umflă şi-l face uşor ca un balon. Senzaţia că se-nalţă spre tavanul cu stucaturi din Sala Unirii. Nici nu-şi dă seama că s-a aşezat lângă Băsescu. Nu s-a supărat. Îl împinge voios spre Blaga şi Roberta: "Nu acu’, tată, nu te grăbi. Mai ai răbdare doi ani". Nici Blaga nu s-a supărat, asta e bine. De bucurie, greşeşte iar şi n-o pupă şi pe Roberta. Se întoarce la locul lui, roşu ca o cravată de..., ba nu, mai bine ca un gogoşar. Suflă greu şi un gând ancestral, din lecturile ieşene obligatorii, îl îmbată: "Gata! M-am isprăvnişit!"                                                      *** Victor stă cu telefonul în mână. L-ar suna pe Bătrân, să-l ierte, să-l scutească de chinuri. "Tată, îndepărtează de la mine paharul acesta!", i-ar spune. Dar ştie ce i-ar auzi urechile: "Nţs! Ssună şşi pune-ţsi ţsărână-n cap! Aşşa-ţi trebuie, fă-te de râss, ssă vezsi şşi tu cum e ssă ţsi sse ssuie în cap televizsiunile!" Fi-i-ar afurisită limba aia bifurcată! Sună la Striblea. Ciuvică, invitat expres, îl aşteaptă să-l hăcuiască.                                                     *** Dincolo, Gâdea are emoţii. "Călcaţsi-l în picioare, pedepssiţsi-l, da’ nu-l omorâţsi!" Ăsta e ordinul de zi pe unitate, şi trebuie executat întocmai şi la timp. Are noroc de colegi buni. Nici nu mai e nevoie de vorbe. Ghicesc ordinele, parc-ar fi telepaţi, nu teleaşti. Totuşi e greu. Lui Mircea şi lui Ciutacu le-a fost uşor de dimineaţă. A sunat telefonul şi ordinul a fost clar: "Sspargeţsi-l!" Mamă, ce i-au făcut lui Ponta pe bloguri. Zdrenţe, harcea parcea, mici fărâmici. Dar acum, după întâlnirea de la Grivco? Unde e limita la care să se oprească? În sfârşit, genericul. Dulăii stau să se repeadă, îşi rânjesc colţii fioroşi cu care au sfâşiat sute de invitaţi. Dar şi ei par un pic încurcaţi. Îi incomodează lanţul ordinului. Bogdan Teodorescu nu e cu adevărat dulău de emisiune. De-aia nu prea simte subiectul. Se îneacă cu vorbele, care se înghesuie să-i iasă din gură toate odată. Dar, parcă e prea moale. Auzi, "discursul lui Ponta a fost inadecvat". Doar inadecvat? Dulăii sunt derutaţi. Ăsta să fie tonul? O legătură dată în Piaţa Universităţii, printre zgribuliţi, îi confuzează şi mai tare. O femeie spune că ei i-a plăcut discursul lui Ponta. Şi doar n-o fi ales-o întâmplător! Zăvozii nu vor să rişte nimic. Şi atunci tabără pe Şova, iepurele aruncat în mijlocul haitei, ca să nu lipsească sângele din emisiune. Şi Şova e uluit. Ştia că nu-i va fi uşor, dar la aşa măcel nu se aştepta. Cum?! Să i se dea în cap cu contractele de la Turceni şi Rovinari, la Antena3? Să-i zică Ciutacu că şi-a luat "cam multă viteză în ultima vreme"? Nici maică-sa, doamna Şova, nu i-a zis aşa ceva, deşi au alte simpatii politice. Gâdea vrea să evite derapajele necontrolate, şi teoretizează: "Se rupe sau nu se rupe?" "Nu se rupe", asigură Teodorescu. "Să vă audă Dumnezeu şi Maica Domnului", zice Ciutacu, om cu frică de Cel de Sus, din trust.

                                                   *** Ciuvică nu ştie de nuanţe. Când vede prada, n-o mai lasă. Ponta i-a căzut în labă şi trebuie executat. Scurt pe doi. Venele i se umflă la gât, cum se ridică părul pe gâtul lupului. Se-nroşeşte tot. Ochii i se injectează. Ăsta e marele lui talent, că nu joacă teatru. Ponta e terfelit rău. Nu-şi găseşte vorbele. La un moment dat se întrerupe şi legătura telefonică. Revine, bâlbâindu-se. Corinei Drăgotescu i se face milă de el şi tace înţelegătoare. Lili Ruse îşi înghite vorbele şi-şi încrucişează picioarele lungi cu cizme de cauciuc. Răzvan Teodorescu a intrat de câteva minute într-o adormire diplomatică. Striblea face pe moderatorul imparţial. Toţi îl lasă pe Ciuvică să facă treaba murdară. Ponta, acasă, cu telefonul la ureche, înghite pastilă amară după pastilă amară. "Poate m-am exprimat eu greşit... nu vom sprijini guvernul... îl vom suspenda pe Băsescu..." Lângă el, pe canapea, Daciana, cu ochii ei blânzi, îl mângâie pe mână. În picioare, tata socru îl încurajează prin semne: "Aşa e-n politică. Doare un pic, dar trece!" Şi Ponta închide ochii şi mai ia un hap: "Domnu’ Ciuvică, ne cunoaştem de prea mult timp, ca să ne certăm... Nu, nu vom rupe..."                                                        *** Gata, s-a terminat, începe publicitatea. Acasă, Antonescu rămâne cu privirea fixată, în gol. Gândurile i se amestecă în cap. Mâna i se duce instinctiv spre noptiera pe care stă desfăcută, cu cotorul în sus, "Dama de pică" a lui Puşkin. În fortăreaţa de la Snagov, Voiculescu a rămas cu telecomanda cea mare în mână. Din camera alăturată, se aude în surdină, Trio Grigoriu cu"Macarale", pe Radio Romantic. Ce uniţi au fost ei! Şi atunci un gând comun fulgeră minţile celor doi aliaţi: "Ni se rupe sau nu ni se rupe?"

Florin Dumitrescu, mai fericit ca niciodată. Vestea cea mare pentru fani: Începe o nouă eră

Zodiile cu noroc în această perioadă. Stare de bine, vești bune și mult optimism