Criza prin care trec românii a devenit tema unei expoziţii la Galeriile de Artă ale Uniunii Artiştilor Plastici – Filiala Iaşi.

Artistele Andreea Mancaş şi Mădălina Bejan au creat în galeriile din buricul târgului un „environment” prin care ne comunică viziunea lor asupra crizei. Expoziţia este intitulată sugestiv „Strategii de criză” şi durează până la sfârşitul lunii.

Lucrările şi mediul de lucru pregătit de artiste sugerează publicului ideea de cotidian care invadează arta, ideea de prezent apăsător. Frustrarea generată de criză, un subiect atât de actual, a dat naştere unor lucrări originale, expuse în săli separate. Andreea Mancaş are „o viziune de interior” asupra crizei iar Mădălina Bejan o completează cu „o viziune de exterior, o viziune comercială”.

„Auzim aşa des de criză încât obligat trebuie să o simţim în vreun fel...”

Ideea de criză este exploatată de cele două artiste şi utilizată la toate nivelurile. Fiecare s-a orientat spre ceea ce însemnă criza la nivel personal.

„La început ne-am gândit că este riscant să alegem un astfel de subiect pentru expoziţie, lumea este sătulă de criză. La mine ideea a luat naştere şi din frustrarea că suntem bombardaţi zilnic cu discursuri despre criză astfel încât obligat trebuie să simţim criza. Întrebarea este dacă acceptăm ceea ce ni se spune. Criza este un cuvânt mai des auzit decât cuvântul „Revoluţie”, dar până şi Revoluţia a venit şi a trecut, noi am auzit de ea numai din poveştile bunicilor noştri. Aşa o să avem şi noi de spus poveşti despre criză copiilor sau nepoţilor noştri. Frustrant este că la noi lucrurile începuseră să meargă înainte să vină criza din afară”, explică Andreea Mancaş.

Partea de expoziţie care aparţine artistei vorbeşte despre „Cauzele”, „Efectele”, „Oportunităţile” şi „Esenţele” Crizei şi, în mare, despre problemele cu care ne confruntăm din cauza acesteia. În mijlocul sălii este postată o măsuţă neagră, într-un cadran care sugerează ideea de timp, masă pe care sunt aşezate mai multe cuţite, o farfurie cu un pacheţel cu post-it-uri, iar de-o parte şi de cealaltă a farfuriei este aşezată o furculiţă şi un pix, toate aceste obiecte fiind învelite în folie.

„În mijlocul crizei ne putem schimba atitudinea, în faţa atâtor constrângeri depinde cum ne poziţionăm, o opţiune individuală poate fi aceea de a ne asigura masa sau ne putem orienta spre altceva, să avem alte preocupări, cum ar fi scrisul ş.a. Cuţitele simbolizează problemele cu care nu poţi lucra, de aceea sunt învelite în folie”, explică artista Mancaş. Tema: dorinţa de a consuma excesiv

În alt colţişor al sălii avem o chiuvetă în care se află o tăviţă cu grîu căruia îi mijesc colţii prin pământ şi o poză cu o pâine în care sunt înfipte mai multe cuţite. „Ideea compoziţiei este dorinţa de a consuma prea mult din ceea ce nu există şi ritmul încet în care creşte recolta de grâu, sursele de hrană insuficiente când noi am fi vrut să mâncăm ieri. Am aşezat grâul în chiuvetă pentru a sugera ideea că totul se duce pe apa sâmbetei.

Oricum interpretările diferă de la persoană la persoană, fiecare vede aici ce vrea. Mai sunt imaginile cu bancnote, ideea că banii se devalorizează, nu mai au substanţă,  îi putem colora, publicul poate face asta dacă simte nevoia, pentru a le da o valoare personală. Ideea vine de la un german care ştampila banii, spunea că „Arta este capital”.

În fiecare zi, până pe 30 martie, voi face un desen pe planşele care sunt acum goale, desen care va fi reprezentarea unei teme de actualitate. Spre exemplu, faptul că România a semnat acordul cu FMI şi că 99% din întreprinderile mari şi mijlocii vor fi afectatede criză, asta voi desena”, a adăugat Andreea Mancaş.

Vizitatorii pot completa pe hârtiuţe care este visul lor sau dorinţa cea mai mare, ce speră să reuşească într-o zi, iar la final de expoziţie un ventialtor va fi pornit iar hârtiile, implicit visele, se vor împrăştia pe jos. Unul dintre vizitati şi-a divulgat aici visul cel mare iar mărturia este făcută cu litere colorate diferit: „Îmi doresc să zbor”.

„Iaşul nu este o piaţă pentru artă”

Criza economică afectează şi domeniul artelor plastice iar artiştii ieşeni resimt din plin efectele ei, în special din prisma vânzărilor.

„În Iaşi nu este o piaţă pentru artă. Cei care au dorinţa să cumpere şi au gustul cultivat pentru artă şi pregătirea necesară ca să o guste nu au bani iar cei care au bani nu au disponibilitatea să investească în artă. Eu nu m-am apucat încă să vând programatic, ci doar la unele expoziţii. În ceea ce priveşte materialele, vopselele ş.a astea au fost dintotdeauna scumpe iar atiştii fac eforturi ca să şi le cumpere. Relaţia cu clientul este într-adevăr afectată de criză”, a declarat artista Andreea Mancaş.

„99% discount”

În vitrina galeriilor, fluturaşi cu înscrisuri care ironizează reducerile practicate de magazine constituie interfaţa expoziţiei „Strategii de criză”.

Consumatorul este agăţat de anunţurile şoc iar artista Mădălina Bejan joacă o farsă publicului cu fluturaşi de genul :”cumperi...gratis”, „Oferta % Specială”, „reducere...la sută”, „99%”, „Discount Trei...ori cadou”. Strategiile din comercial, obsedantele reduceri sunt şi ele strategii de criză. Artista a ales pentru lucrările ei materiale ieftine cărora le-a dat valoare artistică şi a creat plenşe care imită obiecte vestimentare viu colorate, agăţate pe umeraşe şi cutii împachetate sub formă de cadou pe care le-a expus într-o sală, astfel încât ai impresia că intri într-un „magazin de criză”.

Hainele” din colecţia de criză stârnesc zâmbetele vizitatorilor. Grimasa se transformă în râsu-plânsu pentru că, odată ce părăseşti galeriile, ţi se năzare ideea că în România de criză viziunile celor două artiste ar putea deveni realitate.