Cristian Socol. Sursă foto: Captură video Youtube
Din cuprinsul articolului
România are nevoie urgentă de un program coerent de relansare economică, capabil să scoată țara din zona de risc recesionist. Avertismentul vine din partea profesorului universitar Cristian Socol, care atrage atenția că actualele prognoze indică o creștere mult sub potențialul real al economiei.
România produce mai puțin decât ar putea în condiții normale economice
Profesorul universitar Cristian Socol atrage atenția că România produce, în prezent, mai puțin decât ar putea în condiții normale de funcționare economică. Potrivit Comisiei Naționale de Prognoză, produsul intern brut va avansa cu doar 0,6% în 2025, urmând creșteri modeste de 1,2% în 2026, 2,5% în 2027 și 2,4% în 2028.
Aceste valori sunt sub potențialul estimat al economiei, evaluat la 3% pe termen mediu și 5% pe termen lung. De aceea, spune profesorul, este esențial ca România să adopte o strategie de relansare bazată pe investiții, astfel încât decalajul de producție să fie redus și să fie evitate consecințele unei încetiniri prelungite.
„În lipsa unui plan de relansare, consolidarea fiscal-bugetară va intra într-un cerc vicios. Țintele bugetare devin tot mai greu de atins, iar potențialul de creștere economică scade”, avertizează Socol, într-o analiză publicată de Mediafax.
Austeritatea fără investiții – un drum dezechilibrat
Analiza subliniază că o abordare exclusiv bazată pe austeritate nu poate duce la echilibru economic. În termeni simpli, reducerea cheltuielilor fără măsuri de stimulare a producției interne riscă să blocheze economia într-un cerc fără ieșire.
Profesorul explică faptul că procesul de consolidare fiscală trebuie să conțină o combinație echilibrată de măsuri: unele care reduc deficitul bugetar, dar și altele care stimulează creșterea PIB-ului. Doar astfel România poate avansa fără a sacrifica dezvoltarea.
„A merge exclusiv pe tăieri bugetare, în ton cu mesajele alarmiste, nu face decât să reducă potențialul de creștere și să complice procesul de ajustare”, afirmă Socol, comparând acest demers cu „Mitul lui Sisif”, o muncă fără sfârșit și fără rezultat.
De ce este necesar un Program de Relansare Economică
În opinia economistului, România are nevoie de o strategie integrată de relansare economică, construită pe mai mulți piloni: investiții strategice greenfield, stimulente regionale și sprijin pentru cercetare-dezvoltare.
Planul de relansare propus de Partidul Social Democrat ar putea constitui o bază solidă pentru politicile economice ale următorilor ani. Acesta urmărește să stimuleze investițiile în industrii-cheie, să reducă decalajele dintre regiuni și să sprijine inovarea și tehnologia.
Socol argumentează că astfel de măsuri nu doar că ar impulsiona producția internă, dar ar contribui și la reducerea așa-numitelor „deficite gemene” – cel bugetar și cel de cont curent – care reprezintă o vulnerabilitate constantă a economiei românești.
Investițiile strategice – motorul principal al relansării
Prima măsură propusă în cadrul programului este Creditul fiscal pentru investiții strategice greenfield, o facilitate fiscală menită să atragă proiecte mari, de peste 20 de milioane de euro, în domenii precum industria alimentară, auto, farmaceutică, chimică, construcții metalice, apărare sau producția de echipamente industriale.
Acest credit fiscal ar urma să funcționeze sub forma unei deduceri din impozitul pe profit valabile timp de zece ani, cu posibilitatea reportării în cazul în care compania nu înregistrează profit în primii ani. Pe lângă facilitățile fiscale, se propun măsuri suplimentare: concesionarea gratuită de terenuri pe 30 de ani, asigurarea utilităților până la poarta investiției, proceduri administrative accelerate și garanții de stat pentru creditele de investiții.
Scopul este crearea unui cadru predictibil pentru investitori, atragerea capitalului privat și generarea de locuri de muncă bine plătite.
Exemple europene: de la Polonia la Cehia și Slovacia
Socol arată că asemenea măsuri sunt deja aplicate cu succes în mai multe țări europene.
În Polonia, autoritățile au creat „Zone de Investiții” care oferă scutiri de impozit pe profit pentru proiectele de amploare, pe o perioadă de până la 12 ani. Intensitatea sprijinului variază în funcție de dimensiunea companiei și de nivelul de dezvoltare al regiunii, ajungând până la 50% din costurile eligibile pentru întreprinderile mici și mijlocii din zonele defavorizate.
În Cehia, stimulentele pentru investiții includ scutiri de impozit pe o perioadă de până la 10 ani, transferul de terenuri la prețuri preferențiale și granturi pentru crearea de locuri de muncă.
De asemenea, Slovacia a aplicat un sistem mixt de stimulente: ajutoare de stat pentru investițiile strategice majore, credite avantajoase și scheme de sprijin pentru industriile cu impact economic ridicat.
A doua componentă importantă a programului propus de profesorul Socol este acordarea de facilități fiscale pentru investițiile de producție din regiunile slab dezvoltate.
Măsura presupune un credit fiscal regional de până la 50% din valoarea investiției, destinat proiectelor de peste 5 milioane de euro realizate în județe cu economie slabă, precum Nord-Estul sau Sud-Vestul țării. În plus, se oferă amortizare accelerată pentru echipamente și garanții de stat pentru creditele de investiții.
Scopul este stimularea dezvoltării economice locale, reducerea decalajelor dintre regiuni și crearea de noi locuri de muncă.
România își poate găsi modelul și în Italia, Spania, Polonia
Pentru a ilustra eficiența unor astfel de politici, Socol oferă exemple din Uniunea Europeană.
În Italia, investițiile în sudul țării beneficiază de un credit fiscal diferențiat, de la 15% până la 40% pentru marile companii, la care se adaugă bonusuri pentru IMM-uri. Astfel, o firmă mică din Sicilia poate primi până la 60% din valoarea investiției înapoi sub formă de credit fiscal.
Spania oferă ajutoare similare, iar în regiunile sărace, precum Extremadura, intensitatea sprijinului poate depăși 30% din costurile eligibile.
În Polonia, intensitatea ajutorului este gradată pe județe, ajungând până la 70% pentru IMM-uri care investesc în estul țării. Schema poloneză a devenit un model european de atragere a capitalului străin în zonele cu dezvoltare economică redusă.
Aceste politici respectă regulamentele europene privind ajutorul de stat și au dovedit eficiență în reducerea disparităților regionale.
Cercetarea și inovația – investiții pentru viitor
Al treilea pilon al planului de relansare propus de Cristian Socol este stimularea cercetării, dezvoltării și inovării, domenii care pot transforma România într-un centru tehnologic regional.
Printre măsurile propuse se află acordarea unui credit fiscal de până la 50% pentru investițiile în infrastructură de inteligență artificială și centre de date, majorarea deducerilor fiscale pentru cheltuielile de cercetare la 150% în trei ani și 200% în cinci ani, precum și garanții de stat pentru finanțarea proiectelor de C&D.
Se propune, totodată, finanțarea a 2.000 de granturi postdoctorale și alocarea unui buget de 40–50 milioane de euro pentru investiții în tehnologii cuantice, domeniu strategic la nivel european.
Multe state europene au înțeles importanța fiscală a stimulării cercetării
În Franța, companiile beneficiază de un credit fiscal de 30% din cheltuielile de cercetare, până la un plafon de 100 milioane de euro, plus deduceri suplimentare pentru firmele care depășesc acest nivel. Statul francez finanțează, de asemenea, masiv domenii de frontieră, precum tehnologiile cuantice și inteligența artificială.
Polonia a introdus, din 2018, o deducere suplimentară de 100% pentru costurile de cercetare, extinsă ulterior la 200% pentru anumite categorii, ceea ce înseamnă că o companie poate deduce dublu cheltuielile de R&D din baza impozabilă.
În Spania, companiile primesc un credit fiscal de 25% pentru cheltuielile de cercetare, care poate urca la 42% dacă investițiile cresc față de anii anteriori. Pentru personalul de cercetare, se adaugă un bonus suplimentar, astfel încât creditul total poate atinge 59% din investiția suplimentară.
Germania a introdus în 2020 un credit fiscal general de 25% din cheltuielile salariale aferente proiectelor de cercetare, până la un plafon anual de 4 milioane de euro, completat de împrumuturi avantajoase prin banca KfW.
România trebuie să gândească pe termen lung
Profesorul Cristian Socol concluzionează că România trebuie să adopte un model economic inteligent, care să stimuleze investițiile și să încurajeze inovația, fără a pune presiune pe buget.
„Sunt necesare măsuri cu efecte de multiplicare ridicate și impact bugetar minim. Ele trebuie să fie finanțate din fonduri europene și să se autofinanțeze în timp”, subliniază el.
Planul de relansare economică nu trebuie privit doar ca un instrument politic, ci ca o strategie națională de dezvoltare, bazată pe investiții sustenabile, capital uman și tehnologii emergente.
„România nu trebuie să facă o consolidare fiscală doar pentru a îmbunătăți niște cifre. Scopul final este o economie solidă și o societate echitabilă”, conchide profesorul.
România nu poate evita stagnarea doar prin ajustări bugetare, conforma analizei făcute de profesoruk Cristian Socol. Investițiile strategice, stimulentele fiscale și inovarea sunt singurele instrumente capabile să restabilească ritmul de creștere al economiei.
Pentru ca aceste măsuri să funcționeze, este nevoie de stabilitate legislativă, de o administrație eficientă și de colaborare între sectorul public și cel privat. Numai astfel România își poate menține viteza de convergență cu media Uniunii Europene și poate transforma riscul recesiunii într-o nouă etapă de dezvoltare durabilă.
