Prezenţa icoanelor în şcolile din România reprezintă o discriminare în spaţiul public în care se manifestă educaţia, a afirmat vineri preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia (APD), Cristian Pârvulescu.

Cristian Pârvulescu a moderat vineri două dintre panelurile Simpozionului internaţional "Spaţiul public şi laicitatea în Europa şi România la începutul secolului al XXI-lea", desfăşurat vineri la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) Clasa, un spaţiu public "Problema icoanelor în şcolile din România, ca şi a crucifixelor în Italia este o problemă foarte controversată. Este un semn de înstăpânire a unei anumite filosofii asupra celorlalţi. Este vorba de o discriminare în spaţiul public în care se manifestă educaţia. În condiţiile în care spaţiul public este neutru, iar clasa este un spaţiu public care este neutru orice semn îi neagă neutralitatea", a spus Cristian Pârvulescu. Icoanele lipseau din şcoli în România interbelică Pârvulescu este de părere că, "spre deosebire de crucifixul italian care ţine de tradiţie, "icoana românească instaurează o formă de inegalitate". "Icoana românească ţine de tradiţie? Mă îndoiesc. În clasele româneşti interbelice nu existau icoane. Se făcea religie, exista o dezbatere. România interbelică era profund religioasă, dar icoanele nu erau prezente în şcoală, ci doar în biserică. Introducerea icoanelor în şcoală (...) a apărut după 1990. Nu există niciun fel de element anterior, (icoana n.r.) nu are statutul crucifixului şi de aceea cred că este o formă de inegalitate care se instaurează", a mai spus Pârvulescu.