În cartea „File din istoria militară a Banatului”, istoricul Constantin C. Gomboș trece în revistă o parte din ororile trăite de românii care abia scăpaseră de teroarea hortystă.

Groaza semănată de Armata „eliberatoare” sovietică în România după august 1944 este o certitudine. Totuși, istoricii găsesc permanent noi dovezi ale jafurilor, crimelor sau violurilor comise de militarii ruși care traversau Europa pentru a ajunge la Berlin.

Astăzi publicăm noi astfel de dovezi, strânse într-un volum excepțional de istoricul Constantin C. Gomboș, fost colonel în Armata Română, autorul a sute de cărți și studii.

Fragmentul pe care îl prezentăm astăzi este din cartea „File din istoria militară a Banatului – Armata Roșie în Banat 1944-1958”, apărută anul trecut la editura Eurostampa, din Timișoara. Pentru bănățeni, ocupația sovietică a venit după unul dintre cele mai crâncene momente din istoria recentă: masacrele hortyștilor care se retrăgeau din teritorii. Ce a urmat, descrie perfect din documente Constantin Gomboș.

 

„Tremurând de emoție, să așteptăm nerăbdători sosirea armatelor sovietice”

Trecând hotarul Banatului, la începutul lunii septembrie 1944, când României nu-i fusese stabilit, încă, statutul internațional, trupele Armatei Roșii ocupând, practic, teritoriul român, își impuneau legea. În analiza acestui comportament voi face apel la cartea Conversații cu Stalin, autor Milovan Djilas (Editura Corint, Istorie, București, 2015, pag. 146-147). Iată ce relatează acesta: Stalin mă întreabă despre istoria cu Armata Roșie. I-am explicat că nu am inteționat nicio clipă să insult Armata Roșie, dar dorisem să atrag atenția asupra neregulilor înfăptuite de unii dintre soldați și asupra dificultăților politice pe care ni le creau. Stalin mă întrerupe: „Da, ai citit, știu sigur, pe Dostoievski. Vezi ce complicat lucru este sufletul omului, psihicul lui? Bine atunci, imagineazăți un om care a luptat de la Stalingrad la Belgrad, străbătând mii de kilometric din propria țară devastată, călcând peste cadavrele celor dragi și ale camarazilor. Cum ar putea un astfel de om să reacționeze normal? Și ce e atât de groaznic că se distrează cu o femeie, după atâtea orori? Ai crezut că Armata Roșie este ideală. Și nu este ideală, nici nu poate fi, chiar dacă n-ar conține un procent de criminali, am deschis închisorile și am înrolat pe toată lumea… Trebuie să-i înțelegem pe soldați. Armata Roșie nu este ideală. Lucru important este că luptă cu germanii și că luptă bine: restul nu contează.”

Guvernul român și instituțiile sale, inclusiv armata, căuta să protejeze populația, în fața noilor invadatori, considerați drept eliberatori și care, în numele Generalissumului I.V.Stalin avea misiunea de a instaura „noua democratie rosie” în Estul Europei. România intrase în sfera de influență comunistă a Moscovei. Ziarele bănățene, indifferent de culoarea politică pe care o reprezentau, se întrec în elogii la adresa acestora. În articolul „Armata Roșie” – publicat în ziarul „Făclia” se scria: „Nu ne-am putut închipui niciodată că va veni o clipă, când, tremurând de emoție, să așteptăm nerăbdători sosirea armatelor sovietice. Ei bine, clipa asta am trăit-o din plin și atunci când avangărzile puternicelor formațiuni din Răsărit și-au făcut apariția pe srăzile Lugojului, unde ne aflam refugiați în urma incursiunilor germane în Banat, ochii zecilor de mii de oameni au lăcrimat concretizând destinderea. Veneau aliații noștri.”

 

„Davai ceas” – proba jafului preferat de ruși

Scriitorul Alexandru Jebeleanu în tableta „Ostașul sovietic” însera: „Ostașul sovietic de azi nu se aseamănă nici pe un plan cu soldatul german. Patriotismul, elanul și spiritual de jertfă, de care a dat dovadă în luptele de la Stalingrad, din Polonia, din Prusia Orientală, din Transilvania și Ungaria, trădează o structură psihologică cu totul deosebită.”

Deși a căutat să reglementeze legal, corect și în spiritual prevederilor internaționale relațiile cu Armata Roșie și să determine o apropiere între aceasta, armata română și populația țării, comportamentul „eliberatorilor roșii”, era cel al unei armate de ocupație, care își permite orice manifestare.

Ofițerii, subofițerii și ostașii români, precum și cei ai forțelor de ordine, în unele situații, au fost jefuiți, dezarmați sau chiar uciși. Amintim câteva din acestea:

Subofițerul Căciulă Grigore din Reg.5 antiaeriană surprins pe strada Bogdănești, de doi ofițeri ruși a fost jefuit de banii ce-i avea asupra lui și de ceasul de mână, un ofițer român, ieșind din Restaurantul „Opera”, din Timișara a fost acostat de un soldat sovietic și sub amenințarea pistolului a fost prădat de bani și de ceas.

 

Striviți sub roți de noii aliați

În noaptea de 18/19 octombrie 1944, o echipă de șase soldați ruși au încercat să ia un autocamion de la Regimentul 5 instrucție auto care era în așteptarea unui grup de ofițeri. Aceștia au intervenit energic și i-au alungat. Un autocamion sovietic trecând cu mare viteză pe Calea Lipovei, a lovit pe soldatul Recichi Ștefan, din Reg.5 Vânători, contingentul 1941, originar din comuna Periam, județul Timiș-Torontal, care traversa regulamentar strada, rănindu-l grav. Ostașul a decedat în drum spre spital.

În strada Dorobanților, din Timișoara, în apropierea Vămii Recaș, o camionetă sovietică a dat peste o căruță militară cu doi cai, condusă de doi soldați români, distrugând-o complet și rănind grav militarii.

Un alt camion sovietic A-8-77-79 trecând în viteză pe strada Frobl a lovit pe minorul Oravetz Adalbert, iar un altul pe gardianul public Gheța Gheorghe rănindu-i grav

 

Jafuri armate

Arjoca Sevastian, delegat cu gestiunea centrului armatei de operațiune a Diviziei I infanterie Timișoara, a fost oprit pe strada Eugen de Savoya, în dreptul casei cu nr. 22 de doi ofițeri sovietici, care i-au pus pistolul în piept și l-au percheziționat luîndu-i suma de 35 000 de lei și verigheta de pe deget.

Doi soldați sovietici înarmați s-au prezentat la Comisariatul Circa III-a de Poliție din Timișoara și i-au jefuit pe șeful de secție Chirilă Ioan, sub amenințarea armelor, trăgând și o rafală în tavan, luându-i banii și ceasul.

Un căpitan sovietic secondat de un soldat, amândoi înarmați, au pătruns în curtea Inspectoratului de Poliție din Timișoara de unde au luat cu forța o motocicletă cu ataș, amenințând gardienii cu împușcarea, după care au dispărut.

În seara zilei de 27 octombrie 1944, în jurul orei 20, în Calea Șagului din Timișoara, un plutonier major împreună cu patru soldați din armata română, au fost obligați să tragă focuri de armă într-un camion rus, care ieșea din Timișoara spre Jugoslavia. Șoferul n-a răspuns la somație și a trecut peste cordonul de soldați fără a putea fi identificat, rănind pe doi din aceștia.

 O patrulă română compusă dintr-un gardian public și trei soldați trecând pe str. Memorandului din Timișoara, în dreptul cinematografului „Atlantic”, au fost dezarmați de patru soldați sovietici și conduși în Piața Axente Sever la Comandamentul rus.

Gardianul public Reileanu Nicolae de la Poliția orașului Oravița a fost dezarmat pe peronul gării Domnița Elena (gara mare) de către șase ostași ruși care i-au luat pistolul „Walter”, un încărcător și șase cartușe.

 

Raport oficial: „Situația locuitorilor este în pericol, ostașii ruși sunt în permanență beți”

Șeful postului de jandarmi Țipari, plutonirul Vasile Galbenu, raportează că în după-amiaza zilei de 29 octombrie 1944, în comuna Părul a avut loc o altercație între locuitorii comunei și un ofițer din Armata Sovietică lângă oficiul poștal nr.15005, ajutat de soldatul rus Alexandru Frolu. Motivul: în trecere prin localitate cei doi militari sovietici au luat cu forța de la pășune un cal. Sătenii Franțescu Ioan, Rujescu Ioan, Petru Mateescu și Târziu Ioan, au intervenit și au recuperat calul. Cei doi ruși s-au întors, cu un camion de la Lugoj, în jurul orei 23,00, cu scopul de a se răzbuna. Au tras focuri de armă, au jefuit bunuri și au vrut să aresteze pe fiul preotului Ghelner Alexandru. Din nou sătenii își apără avutul și-i gonesc pe străini după ce i-au dezarmat. A trebuit să intervină căpitanul Mirsuc Vasilievici și soldatul Panov Alexei, împreună cu jandarmii pentru a recupera armele luate. Aceștia au arestat patru localnici pe care i-au dus la Lugoj pentru a fi anchetați.

„La Hodoni, rușii își fac de cap –scrie într-un document- schimbă caii cu forța, iau porcii fără să plătească, cer 10-20 găini zilnic, iar comandantul sovietic nu ia nici o măsură. Vin zilnic în grupuri de 2-8 soldați înarmați și calcă casele locuitorilor după diferite lucruri. În comună nu este post de jandarmi și situația locuitorilor este în pericol, ostașii ruși sunt în permanență beți”.

Pretorul de la Deta, Constantin Militaru informează Prefectura județului că în localitate brutăriile lucrează numai pentru interesele armatei sovietice, locuitorii fiind avizați la mizerie și foame.

Din Voiteni este trimisă o telegramă cerând să se intervină din partea Prefecturii județului deoarece, la gara comunei staționează 11 soldați ruși care terorizează populația. Se aprovizionează de la populație forțând locuitorii. În divergența avută cu primarul pe chestiuni de aprovizionare l-au bătut. O coloană sovietică în trecere a cerut 15 cai pentru schimb, 3 000 kg ovăz și alte alimente care au fost luate cu forța de la populație.

Jafurile și furturile din localitățile județului Timiș- Torontal, întreprinse de trupele de ocupație sovietice s-au ținut lanț, în toate lunile în care acestea au fost în zonă.

La 15 noiembrie 1944, situația din agricultura județului prezenta o situație catastrofală.

 

Comandanții îi protejau pe subordonați

Într-un raport, șeful postului de jandarmi Giroc, plutonierul Diaconescu Mihail, relatează că trupele sovietice cantonate în localitate, au recurs la siluiri de femei și fete și atunci când a voit să meargă la comandantul eșalonului sovietic respectiv acesta l-a refuzat în mod categoric și nu l-a primit, punându-i-se în vedere că ei nu au nevoie de jandarmerie și poliție.

 

Căpitanul devenise șeful bandei de tâlhari și îi gonea pe grănicerii români

În comuna Comloș, unitatea Armatei Rosii al cărei comandant era căpitanul Maslov a terorizat administrația și jandarmii din localitate. În raportul către Prefectul județului Timiș, semnat de pretorul Mihai Periam se arată, printre altele, că respectivul ofițer, „se ocupă numai de jafuri în stil mare”.În ziua de 18 octombrie (1944, n.n) se arată în document – a venit în fruntea unui detașament de partizani ai lui Tito, cărora le-a dat 20 de căruțe de făină, pe care a ridicat-o de la moara Comloș. Ridică mari cantități de porci, vagoane de grâu și făină de la populație. A strâns cu forța 600 de aparate de radio, peste 250 de biciclete, 6 trăsuri, 12 cai și un tractor, pe care vrea să le trimită în Jugoslavia.” În ziua de 21 octombrie 1944 a chemat la el pe comandantul român al companiei de grăniceri din Teremia Mare, pe care l-a amenințat și somat să plece imediat cu unitatea din comună.

Ucis cu parul de soldați sovietici

Populația civilă a avut însă cel mai mult de suferit de pe urma ocupației sovietice.

Astfel, în comuna Bencecu de Jos, a decedat Durac Nicolae în urma loviturilor aplicate, cu parul, de trei soldați sovietici, care-și făcuseră apariția în comună, umblând după băutură și femei.

În Timișoara, în seara zilei de 24/25 octombrie 1944, în jurul orei 22,00, patru soldați ruși aflați în stare de ebrietate au pătruns cu forța în locuința cetățeanului Mărdeanu Antoniu, din Calea Aradului 13. Aceștia au tras cu armele și l-au rănit grav.

Un alt soldat sovietic s-a introdus cu forța în casa locuitorului Constantinescu Vladimir din Timișoara, str. Cloșca nr. 46, unde sub amenințarea cu pistolul i-a cerut fiica pentru a avea relații sexuale.

Autocamionul sovietic, purtând numărul A-50-931 – trecând prin fața catedralei ortodoxe în Timișoara, cu o viteză mare, a lovit pe o femeie în etate omorând-o pe loc. Autocamionul a dispărut în viteză, iar cadavrul femeii a fost ridicat și transportat la morga spitalului.45

 

„Distracții” mortale la beție

Trei ofițeri sovietici în seara zilei de 15 octombrie 1944, în jurul orelor 20,45, aflându-se în restaurantul „Palace” din Timișoara, fiind în stare de ebrietate, au spart un geam de la vitrina mare cu focuri de armă, au amenințat personalul de serviciu al localui și au furat 30 de fețe de mese, după care au dispărut.

Alți doi soldați sovietici găzduiți pe strada Anton Pann nr.4, din Timișoara, la numitul Weistok Samuil, beți, s-au luat la ceartă. Unul dintre ei a tras focuri de armă aupra celuilalt rănindu-l mortal.

În noaptea 25/26 octombrie 1944, între orele 04-05,00 soldați sovietici au spart magazinul de stofe a nuitului Turbac Nicolae, str. I. C. Brătianu nr.15 din Timișoara, de unde au furat mărfuri, după care au dispărut.

Bandiții sovietici, apărați de autoritățile de la București

Deși autoritățile administrative informau permanent Președinția Consiliului de Miniștri despre abuzurile autorităților militare sovietice din zonă, cerând ajutoare la rezolvarea litigiilor avute, ne suprinde însă, conținutul ordinului telegrafic al M. A. I. Nr. 570 din 29 septembrie 1944 în care se arată: „Președinția Consiliului de Miniștri a constatat că unele autorități administrative transmit telefonic rapoarte asupra abuzurile săvârșite de unii ostași sovietici și în care fac aprecieri defavorabile sau se utilizează termeni tari la adresa trupelor sovietice. De asemenea, în convorbirile telefonice se fac uneori erori la adresa ostașilor sovietici. Ținând seama de sinceritatea care trebuie să existe între autoritățile române și sovietice, luați imediat măsuri să înceteze această stare de lucruri”. Documentul este semnat de Corneliu Popescu. Am prezentat aceste fapte din nevoia de a se cunoaște mai bine situația pe care au suportat-o locuitorii zonei, atât de încercați în perioada ocupației trupelor străine, indiferent de steag. Ne-am călăuzit în această acțiune de menirea istoricului, căci, așa cum aprecia omul de cultură Constantin Noica, „Istoricul trebuie de fiecare dată să știe altceva spre a da socoteală de ce a fost și este.”