LA PAS PRIN BUCUREŞTI. Coca Bloos a fost adoptată de Capitală acum 20 de ani. Schimbările oraşului i-au omorât plăcerea de a căuta locurile pe care le-a găsit în cărţi despre "Micul Paris".

Omână de femeie, cu voce de fetiţă şi vârstă greu de aproximat. Plimbăreaţă neobosită pe străzile din Bucureşti, cel puţin în tinereţe, şi mare iubitoare de clădiri frumoase: Coca Bloos. Actriţei născută la Râmnicu- Vâlcea, şi venită în Capitală acum 20 de ani de dragul meseriei, îi este ciudă că schimbările prin care a trecut oraşul, în cele două decenii de când îl cunoaşte, i-au răpit bucuria de a colinda pe străzi în căutarea locurilor din „Podul Mogoşoaia“ sau „Cu bastonul prin Bucureşti“, a lui Arghezi.

Mai este revoltată din cauza mizeriei care inundă locurile ce i-au fost şi îi sunt dragi, a indiferenţ ei cu care autorităţile şi bucureştenii tratează oraşul şi a lipsei pedepselor care să civilizeze locuitorii Capitalei. Cu forţa, dacă altfel nu se poate.

„Eşti pus la punct cu mârlănie“ Plimbarea prin Bucureşti alături de Coca Bloos a început din faţa Parcului Cişmigiu. Pentru că îi place locul, pentru că e verde şi curat. Însă chiar şi aşa, ca o femeie foarte frumoasă, dar mai puţin îngrijită, Ciş- migiul îşi dezvăluie prin gura actriţ ei micile secrete neplăcute: „Aici ar fi putut să pună o plasă, ceva, să oprească fructele să cadă pe jos şi pe bănci. Să zicem că eşti bătrân, nu mai vezi aşa bine şi te aşezi. Îţi strici hainele. Plus că e păcat de parcul ăsta să aibă zone atât de murdare“, radiografiază, cu ochi critic, Coca Bloos, zonele în care duzii îşi aruncă fructele coapte pe jos.

Apoi, pe Bulevardul Regina Elisabeta, revolta actriţei, fost jurnalist, se îndreaptă spre maşinile parcate pe trotuar, care fură din locul de plimbare pentru pietoni, dar şi din aspectul estetic al unuia dintre bulevardele mari ale Capitalei. „În timpul zilei mai vezi câte una-două, dar după-amiaza şi seara e maşină lângă maşină. Fiecare îşi face dreptatea, fiecare înţelege strada, relaţia cu celălalt om, după cum îl taie capul. Iar replica este absolut extraordinară: este democraţie şi putem face ce vrem. Eu nu cred că e chiar aşa“, detaliază Coca Bloos problemele de conştiinţă ale concetăţenilor.

De aici până la a propune metode coercitive de civilizare a bucureştenilor e doar un pas. Mai ales că, după cum spune actriţa, dacă încerci să spui ceva care să vindece oraşul de urât, „eşti pus la punct cu o agresivitate şi o mârlănie...“.

„Teatrul salvează suflete“

N-ar fi foarte greu să schimbi lucrurile în Bucureşti. Cel puţin aşa crede Coca Bloos. Oamenii ar putea fi corectaţi, iar oraşul ar putea scăpa de mizerie. Micile bucurii, cum ar fi festivalul de teatru stradal sau evenimentele cu aparenţă verde din Capitală sunt, pentru actriţă, ca nişte pastiluţe pe care oraşul le ia ca să scape de migrene. „Teatrul salvează suflete, răni adânci în oameni. De ce n-ar putea salva şi un oraş? Eu cred că s-ar putea“, se arată Coca Bloos încrezătoare în puterile pasiunii ei. Cu toate acestea, gustul amar al oraşului în care trăieşte o face să-i invidieze pe locuitorii Sibiului sau pe cei care trăiesc în „perla Moldovei“, aşa cum numeşte Piatra-Neamţ.

„Stau în Bucureşti de 20 de ani. Mergeam înainte prin oraş, prin diverse locuri pe care eu le-am citit, fie în «Podul Mogoşoaia» sau în Arghezi «Cu bastonul prin Bucureşti». Şi-atuncea îmi plăcea să descopăr şi să redescopăr locurile din cărţi. Acuma nu mai am această dorinţă pentru că văd clă- diri care sunt lăsate în paragină. Sunt ca un om: întâi dispare un ochi, dup-aia câte o ureche, dupaia nasul şi ajung ca un cadavru mâncat de corbi. Am imaginea sfârşitului luptei în care apar cadavre deopotrivă de cai şi de oameni“, se amărăşte actriţa ca o fetiţă care se uită la filme de groază. „Bucureştiul n-o să se vindece niciodată, din păcate. Se transformă, dar nu ştiu dacă îmi place ce devine“, prezice, destul de trist, Coca Bloos. "Eu nu înţeleg de ce Bucureştiul arată aşa. Şi nu mă refer la altceva decât la mizerie. Civilizaţia se face prin constrângeri. Bucureştenii sunt de vină. Trebuie să răspundă cineva: gunoierii, primăria, de la apă, nu ştiu cine, dar cineva trebuie să răspundă.", Coca Bloos, actriţă

LOCURILE DRAGI

„Tot ceea ce înseamnă Lipscaniul“

Într-un periplu la pas cu prieteni pe post de turişti, Coca Bloos (foto) n-ar sta prea mult pe gânduri în privinţa destinaţiilor de văzut: „I-aş duce acolo, unde e mănăstirea şi Biserica Stavropoleos, seara. I-aş duce pe străzile oraşului, ca să umble să vadă, să înţeleagă ceva, străzile care poartă numele de capitale, din Dorobanţi. Şi sunt clădirile acelea foarte frumoase. Zona aceea nu s-a stricat. Acolo nu a intrat dorinţa omului de a face nenorocirile astea de înălţimi. Şi au încercat să păstreze cât mai mult din cum era. Apoi aş lua metroul de la Universitate, ne-am da jos la Calea Victoriei şi am merge pe jos până la Romexpo. Pe Kiseleff, şi dup-aia pe Aviatorilor. Eu acolo am stat. Şi regret atât de mult că m-am mutat“, încheie actriţa călătoria închipuită prin oraşul de adopţie.