Dan Andronic, editorialist
sursa: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Am asistat în aceste zile la un spectacol de un rar machiavelism politic, regizat cel mai probabil în laboratoarele de consultanță ale PNL. Liberalii au ieșit la rampă cu o avant-premieră absolută pentru politica dâmbovițeană: și-au cerut scuze.
Da, ați auzit bine. PNL regretă public faptul că a participat, prin complicitate sau neputință, la cheltuirea nesăbuită a banilor publici. O „mea culpa” rostită cu buze strânse, priviri umile și un ton solemn, menit să emoționeze electoratul și să reseteze agenda publică.
Dar să nu ne lăsăm furați de peisaj. În politica mare, nimic nu este spontan, iar în spatele acestui exercițiu de smerenie nu se află vreo criză bruscă de conștiință, ci cifrele reci din sondajele de opinie.
Strategia din spatele „smereniei” liberale
Să fim bine înțeleși: politicienii nu se trezesc noaptea asudați de remușcări pentru că au umflat aparatul bugetar sau au pompat miliarde de euro în contracte cu dedicație.
În spatele acestor scuze se ascunde disperarea unor consultanți care văd cum corabia se scufundă sub greutatea propriei ipocrizii.
Este pură strategie de imagine, un exercițiu cinic de “damage control”.
Bănuiesc, că focus-grupurile le-au arătat clar că electoratul este furios pe risipa banului public, așa că soluția salvatoare a fost: „Hai să ne cerem scuze, dă bine la public și mai îndulcim pastila”. O metodă ieftină de a fura startul și de a poza în partidul „reformat” și „onest”.
Unde sunt demisiile de onoare?
Într-o democrație autentică, dincolo de granițele României, recunoașterea unui eșec administrativ de o asemenea gravitate vine la pachet cu un gest reflex, obligatoriu: demisia de onoare. Când admiți că ai tocat banii cetățenilor în mod nesăbuit, pleci acasă. Îți asumi eșecul nu doar declarativ, ci faptic.
La noi, însă, asistăm la o anomalie care arată că am dreptate: niciun lider PNL nu a demisionat. Niciun ministru, secretar de stat sau șef de agenție nu a lăsat scaunul confortabil pentru că s-ar fi simțit vinovat. Privilegiile, diurnele, mașinile cu girofar și sinecurile pentru apropiați au rămas complet intacte.
Este extrem de comod să plângi pe umărul românului de rând de la tribuna oficială, în timp ce cu cealaltă mână semnezi statele de plată pentru clientela de partid. Scuzele s-au dat, dar funcțiile au rămas.
Un dispreț profund față de inteligența electoratului
Această mișcare de PR trădează, de fapt, un dispreț profund față de cetățeni. PNL speră că o plecăciune simbolică la televizor va șterge cu buretele acuzele de complicitate la dezastrul bugetar. Pe care îl promovează Ilie Bolojan în ultima vreme.
Mesajul subliminal este de o aroganță incredibilă: „Ne cerem scuze, am greșit, dar tot pe noi să ne lăsați la butoane ca să reparăm”.
Aceasta este definiția cinismului politic: să transformi eșecul administrativ și iresponsabilitatea fiscală într-o campanie de marketing electoral.
Concluzia este simplă: Responsabilitatea nu se măsoară în adjective meșteșugite și fețe triste regizate pentru camerele video. Ea se validează doar prin consecințe politice.
Cât timp scuzele PNL nu sunt urmate de nicio demisie de onoare, asistăm doar la o piesă de teatru ieftină, jucată pe bilete extrem de scumpe, plătite, ca de obicei, din buzunarele noastre. PNL nu s-a reformat; doar a învățat cum să mimeze regretul mai eficient.
