Pare că peste România s-a așezat vălul melodramei și, culmea, ne ține de cald. Altfel nu îmi explic cum rezistăm să trecem de la o emoție la alta, de la situații senzaționale la altele de panică, să „descoperim” personaje politice care n-au de-a face cu politica. Propaganda sună ca o orchestră de trompete, dispusă în toate părțile, cu partituri diferite. Iar dirijorii, plantați tot de noi - fi-ne-ar năravul de râs cu voturile! – ne mint cum pot sau cum li se dictează.
Zilele trecute, am avut un scurt dialog cu un tânăr, student preocupat de viața socială și politică mai mult decât de TokTok. M-a întrebat și cum era pe vremea lui Ceaușescu cu deficitul, că știe că aveau toți românii loc de muncă și, cu mult sacrificiu, România și-a achitat toate datoriile externe. Vroia să știe care a fost soluția economică, financiară găsită de comuniști și Dictator. N-am știut ce să-i răspund, că n-am cunoștințe economice atât de solide. Nu l-am mințit, i-am spus că a fost rău, că totul s-a făcut pe spinarea poporului, dar că e adevărat, oamenii n-au rămas fără serviciu, nu s-au tăiat salarii și pensii.
I-am spus însă că și Ceaușescu ne-a mințit la greu și că năravul ăsta se menține și la politicienii noștri, post-comuniști. Vorba românească „Interesul poartă fesul” e mult prea prezentă acum, ceea ce ne enervează pe noi, cei de la firul ierbii.
Ipocrizia și minciuna politică este caracteristica momentului, iar marile proteste ale sindicatelor și magistrațior pentru asta sunt. Angajamentul cu netăierea TVA-ul a fost începutul, dar m-am săturat de câte ori am consemnat promisiunile din campanie care s-au dovedit mincinoase ulterior. George Simion a ajuns să se împăuneze cu viziunea sa că va reforma instituțiile statului prin disponibilizarea a 500.000 de bugetari. Când a spus-o în campanie, toți contracandidații, analiștii rezist și trolii au sărit pe el, i-au scăzut procentele. A venit la putere tandemul Dan-Bolojan și exact cu asta au început reforma.
Lege magistraților, cu „pensiile nesimțite” și ieșirea din sistem după 25 de ani de activitate, despre care premierul Ilie Bolojan ne spunea că își dă demisia dacă proiectul propus nu trece de CCR. S-a dovedit o mare minciună. Au apărut informații și date că a trimis cu bună știință proiectul de lege la CCR fără avizul CSM.
Suntem prostiți, mințiți și dezamăgiți
Angajamentele de la început de mandat vi le amintiți? Vor depune tot efortul ca să slujească poporul cât mai bine, „să scoată țara din perioada dificilă” ca să vină apoi prosperitatea. ”Ne vom da măsura dedicării noastre, a capacității noastre de muncă și a responsabilității în serviciul României”, ne zicea Bolojan la învestire. După cum constatăm, a scos țara dintr-o perioadă dificilă și a băgat-o într-alta și mai dificilă. Iar aici nu mă refer în mod special la măsurile de austeritate pe care le-a luat. Așa cum îi spuneam și amicului student, a fost rău pe vremea lui Ceaușescu, deci putem duce și acum. Este însă groaznic când re-simțim că suntem prostiți, că suntem mințiți, că suntem dezamăgiți pentru promovarea în fruntea țării a unor oameni lipsiți de profesionalism.
De ce să le fie rușine militarilor, generalilor de armată cu un ministru ca Ionuț Moșteanu sau diplomaților cu un ministru ca Oana Țoiu? Acum, ca să păstreze linia spectaculoasă, melodramatică, Ilie Bolojan numește vicepremier o oengistă care nu-l suportă pe Trump. Oana Gheorghiu a făcut lucruri bune prin fundația pe care o conducea, a dezvoltat un mecanism care a adus bani de la privați pentru construcția unui spital pentru copii pe terenul statului. Este mai mult decât tenace dacă a reușit să convingă autoritățile să-i aloce o parte din curtea spitalului Marie Curie pentru un spital privat. Sau Academia Română să-i aprobe montarea unor containere în curtea Spitalului Elias, în timpul pandemiei. Dar aceste lucruri minunate totuși nu o recomandă pentru o funcție politică de anvergură. Poate fi însă un antrenament pentru un viitor post de ministru al Sănătății.
După minciuna cu Visa Waiver, a venit și „surpriza” cu retragerea trupelor
După momentul întunecat cu Visa Waiver, a venit și acestă decizie cu retragerea unui număr important de militari americani, simțită ca un pumn în plexul României cu un război la graniță.
Relația cu SUA este vitală pentru diplomația noastră și ani la rând românilor li s-a spus de către politicieni cât de importantă este acestă relație și faptul că suntem țară NATO. Staționarea trupelor americane în România și accesul la armament american sofisticat sunt decisive în strategia de apărare… etc, etc, etc.
Eram forță până la dușul rece de ieri, când am aflat din presa ucrainiană că se retrag din România circa 1.000 de soldați americani, din cea mai competitivă trupă de luptă.
Ministra Oana Țoiu abia ce ne spusese cu 3 săptămâni în urmă că totul e OK cu America. Prezența militarilor americani pe teritoriul nostru va continua, va fi consistentă – ne-a spus după întoarcerea de la Washington, unde Oana Țoiu a avut o întrevedere cu secretarul de stat american, Marco Rubio. „Este o reconfirmare a puterii acestui Parteneriat Strategic și a faptului că această relație nu este una șovăielnică”, publica atunci Oana Țoiu pe site-ul MAE.
De șovăit a șovăit ministrul Apărării. Ieri, într-o conferință de presă fulger, Ionuț Moșteanu s-a bâlbâit, a avut pauză de apă, a răspuns că a aflat luni de retragerea parțială a trupelor americane. Dacă e adevărat, de ce nu a anunțat el și a trebuit să ne surprindă presa din Ucraina?
Azi așteptăm o minciunică cu Distrigaz și explozia din Rahova. Adevărul e la amărâții aceia de locatari sinistrați și amenințați că vor deveni chiriași în loc de proprietari.
