Ancheta din Irlanda privind uciderea cu bestialitate şi apoi dezmembrarea cadavrului lui Francis „Frankie” Dunne, anchetă care îl are drept principal suspect pe un român care lucra în oraşul Cork, continuă.

V-am prezentat incredibila lui poveste. La rugămintea organelor de anchetă, nu i-am dat numele real. L-am numit Nicolae.

S-a format o comisie rogatorie, româno-irlandeză pentru anchetă şi s-a cerut şi spijinul Interpolului. Nicolae se apără, spunând o poveste absolut halucinantă.

Coronavirusul a oprit poliţiştii irlandezi

Astăzi, în România, ar fi trebuit să ajungă şase poliţişti irlandezi, conduşi de G. 0’Sullyvan, investigatorul care conduce ancheta, pentru a sta încă o dată de vorbă cu Nicolae. Regulile dure impuse de epidemia de coronavirus i-au împiedicat însă să vină la noi.

Violeta Oancea, avocatul lui Nicolae, ne-a declarat: „Astăzi, poliţiştii irlandezi ar fi trebuit să ajungă în România. Nu au mai putut din cauza epidemiei. Am discutat însă la telefon cu domnul O’Sullyvan şi am căzut de acord ca să încercăm noi să-i ajutăm de aici. Irlandezii voiau să aducă un portretist, care, după descierile clinetului meu, să încerce să facă portretele-robot ale celor doi pe care spune el că i-a văzut ucigându-l pe Francis Dunne. Asta dovedeşte că varianta clientului meu, este luată în seamă de poliţia din Irlanda. De altfel, clientul meu se află acasă, la Târgovişte, i-a fost frică să se mai întoarcă în Irlanda, unde avea un loc de muncă. Nu există nici un fel de măsură restrictivă luată împotriva lui, dar se pune oricând la dispoziţia anchetatorilor. Domnul O’Sullyvan mi-a spus că au făcut o adresă către Poliţia Română, ca un portetist de la noi să deseneze figurile asasinilor după descrierile lui Nicolae.”

Nicolae, criminal sau nevinovat căzut ca musca-n lapte

V-am prezentat pe larg povestea lui Nicolae, un tânăr de lângă Târgovişte, plecat îm Irlanda să-şi facă şi el o viaţă mai bună. A ajuns în oraşul Cork, al doilea ca mărime din ţară. A trăit prin case abandonate, a mâncat la cantina săracilor, a muncit când în construcţii, când pe la restaurante, a trebuit să se mute în postură de amant cu un homosexual filipinez ca să aibă un acoperiş gratis deasupra capului, care l-a dat în cele din urmă afară pentru că nu-l iubea destul, a locuit cu chirie împreună cu un pakistanez şi soţia lui, poloneză, cu care nu avea voie să vorbească, că aşa era regula casei.

La sfârşitul anului trecut, se aciuase la o casă părăsită. Din zona de sud a oraşului, cunoscută sub numele de Casa Castlegreine, de pe strada Boreenmanna. Casa, cândva una dintre cele mai frumoase din oraş, era acum prăsită. Proprietarii, unul a murit iar celălalt, bătrân, se află într-un azil. În această casă, mai ales în curte, se strângeau oamenii străzii din Cork, beau şi făceau scandal.

La sesizările vecinilor, Poliţia a restricţionat accesul în casa părăsită, baricadând uşile şi geamurile. Aici, în casa devenită acum liniştită, şi-a găsit adăpost şi şi-a încropit un culcuş, Nicolae. Intra pe un gemuleţ ce nu fusese bătut în cuie, de deasupra garajului. Socotea că este totul provizoriu. Se apropia sfârşitul de an. Îşi cumpărase bilet pentru 31 decembrie să se întoarcă în România pentru Revelion. Atât îi dăduseră liber patronii de la ultimul restaurant în care a lucrat. Urma ca la reîntoarcerea în Irlanda să-şi găsească o chirie convenabilă.

Pe 27 decembrie anul trecut, Nicolae pretinde că a fost protagonistul unei scene desprinsă din filmele de groază. Venise acasă după munca la restaurant. Cumpărase de la supermarketul din apropiere două bidoane de apă, o cutie de lapte şi o prăjitură. Când a intrat pe poarte casei părăsite, s-a trezit în spate cu un individ care agita o macetă şi care i-a spus că dacă ascultă ce-i spune, nu va păţi nimic. Dacă nu, îl spintecă.