Războiul comercial dintre Statele Unite și China ar putea constitui un risc pentru perspectivele economice mondiale. Această afirmație era făcută de directorul general al Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde, în urmă cu patru ani.

China și SUA, tensiunile se adâncesc. China a realizat mai multe schimburi comerciale cu țările în curs de dezvoltare decât SUA, Europa și Japonia la un loc. Aceasta reprezintă o premieră în istoria recentă și un semn clar că Republica Populară Chineză și Occidentul merg în direcții diferite. Tensiunile dintre cele două părți se întâlnesc în domenii precum comerțul, tehnologia și securitatea.

Fluxurile comerciale se aliniază lângă cele două centre mondiale de putere concurente

SUA și alte țări au încercat să facă din China un partener și un client într-o economie globală unică. Washingtonul continuă să pună presiune asupra Chinei prin restricții de investiții și interdicții de export. În același timp,  China își reorientează mari părți ale economiei sale. Aceasta se îndepărtează de Occident și merge către țările în curs de dezvoltare.

Printre beneficiile pentru SUA și Europa se numără o mai mică dependență de lanțurile de aprovizionare chinezești. Un alt beneficiu este dat mai multe locuri de muncă pentru americani și europeni. Analiștii se tem însă că avantajele unei astfel de concurențe sunt mai mici decât costurile în ansamblu.

China și SUA. Ambele părți investesc mai multe resurse în lupta comercială

Comerțul Chinei cu Asia de Sud-Est a depășit comerțul său cu SUA în 2019. China face acum mai mult comerț cu Rusia decât cu Germania.

Investițiile chinezești în străinătate se îndreaptă acum în principal către zone bogate în resurse. Aceste zone sunt reprezentate de Indonezia sau Orientul Mijlociu, în detrimentul Statelor Unite ale Americii.

Apple, Stellantis și HP, caută să își mute producția din China. Societăți financiare precum Sequoia Capital au decis să își limiteze sau să își restricționeze activitățile din China.

Mai mult de o treime dintre companiile americane au redus sau au pus în pauză investițiile planificate în China. Acesta reprezintă un nivel record și mult peste 22% cât a fost raportat anul trecut anul trecut.

„Lumea se divizează în sfere rivale. Există riscul ca acesta să se accelereze în timp și să devină mai dificil de gestionat de către guverne”, a declarat Noah Barkin, consilier senior la Rhodium Group, o firmă de consultanță cu sediul la New York, după cum se arată în analiza The Wall Street Journal.

Ruptura dintre China și Occident a influențat redresarea economică mondială post-pandemie

Fondul Monetar Internațional a declarat că o ruptură și mai severă între blocurile conduse de SUA și China ar putea costa economia globală până la 7% din produsul intern brut, în valoare de trilioane de dolari.

Divizarea economică privează companiile de accesul la piețe vitale care generează profituri și îngreunează schimbul de tehnologie și capital, ceea ce reduce creșterea economică.

Germania, care a prosperat în ultimele decenii vânzând automobile și utilaje de înaltă calitate în China, resimte această competiție din plin. Constructorii auto germani și japonezi, precum Volkswagen și Toyota, reprezintă acum aproximativ 30% din piața auto din China, în scădere de la aproape 50% în urmă cu trei ani, pe măsură ce mărcile chinezești s-au extins.

Din punctul de vedere al Chinei, o sferă de influență economică cu Beijingul în centru ar putea să nu ofere o creștere suficientă pentru a împiedica țara să alunece într-o stagnare pe termen lung, în condițiile în care se confruntă cu prăbușirea ratei natalității și cu datorii excesive. Până acum, succesul Chinei a depins în mare măsură de accesul la consumatorii bogați din Occident.