Invenţia românească premiată la Geneva a fost realizată fără sprijinul statului. Dezinteresul autorităţilor a alungat din ţară mulţi cercetători români.

Roboscan 1M, proiectul românesc care a câştigat sâmbătă marele premiu la Salonul de Inventică de la Geneva, s-a lovit, încă de acum câţiva ani, de dezinteresul autorităţilor. Aşa susţine Mircea Tudor, preşedintele firmei care a proiectat scanerul şi unul dintre inventatorii acestuia. Tudor a precizat, ieri, că iniţial a propus invenţia Autorităţii Naţionale pen tru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), însă reprezentanţii acesteia au refuzat să-i ofere sprijin financiar. O situaţie ce pare de neconceput, ţinând cont de faptul că România se poate lăuda, pentru prima dată în istorie, cu o astfel de distincţie la Geneva.

Dezinteresul afişat în acest caz subliniază însă un adevăr recunoscut de ani buni în ţara noastră: cercetarea ştiinţifică se loveşte permanent de ignoranţa autorităţilor. Câţiva cercetători români, care au părăsit ţara şi au uimit lumea prin teoriile lor ştiinţifice, au explicat pentru „Evenimentul zilei” care au fost motivele plecării lor, ce au găsit în străinătate şi cum ar fi vrut să revină, dar au fost respinşi de „sistemul românesc”.

AŞII DE LA GENEVA La concurenţă cu fiul preşedintelui Chinei

„De cercetare ne-am apucat prin 1995, şi în acest domeniu, dar şi pe alte zone. Eram o firmă mult mai mică pe atunci”, îşi începe povestea Mircea Tudor, preşedintele firmei câştigătoare la Geneva, MB Telecom, şi unul dintre principalii inventatori ai lui Roboscan. Pe atunci, făceau scanere pentru o firmă americană, „dar din acelea care «văd» prin bagajele de la aeroport”.

„Până acum, când am devenit vizibili, am avut o grămadă de probleme. De exemplu, prin anii ‘90, un contract cu Dacia a fost reziliat şi am pierdut foarte mulţi bani, aproape 180 de milioane de lei la nivelul acelor ani. Am fost în pragul falimentului”, spune Tudor, inventator în electronică, dar care s-a lansat şi în lumea Dreptului, terminând o facultate de profil.

Firma lui a scăpat totuşi de lichidare şi a ajuns ca, în 2001, să înceapă să lucreze la acest proiect care, astăzi, i-a adus succesul. Adică, la Roboscan 1M, sistemul de radiografiere cu raze gama capabil să vadă prin orice container de la vamă, fără a expune operatorul la radiaţii. Un proiect la care au lucrat, timp de patru ani, în jur de 12 cercetători, printre care şi patronul firmei. Un proiect ignorat de stat Mircea Tudor şi-a adunat echipa de pe băncile facultăţii. Şi e mândru de ea. „Băieţii”, cum îşi alintă echipa, au fost „urmăriţi” „aşa cum un impresar de fotbal caută jucători”. „Aici au crescut, au parte din profit şi sunt oameni care în câteva momente îşi pot găsi de muncă în orice companie mare”, spune acesta.

Totuşi, cu tot talentul cercetătorilor, succesul românesc de la Geneva nu a venit pocnind din degete. Din acest motiv poate că a vorbi despre cercetarea românească înseamnă pentru Mircea Tudor „a intra pe un tărâm dureros”. „Invenţia noastră a fost respinsă acum câţiva ani de schemele de stat”, mărturiseşte inventatorul.

„Nu mai ştiu cine era atunci în comisii, nu erau autorităţile de acum. Dar proiectul nostru a fost făcut numai cu resurse proprii. În România este o problemă pentru că zona academică are monopol pe cercetare. Cred că ăsta este conceptual greşit, e fals în gândire, iar zona privată este ignorată. A se considera că o singură cale e valabilă pentru a progresa e greşit. Statul român a realizat cât este de valoroasă, abia acum, când un juriu de la Geneva de peste 80 de persoane a arătat asta”, spune Tudor.   Cercetare în „viziune comunistă”

Inginerul crede că veşnicul refren al autorităţilor - „nu sunt bani” - e cel puţin nerealist şi susţine că există sume de bani pentru proiecte de cercetare, care nu sunt utilizate cum trebuie.

„La urma urmelor, pentru un proiect ca al nostru, şase milioane de euro nu este o sumă care nu poate fi găsită. Am avut în anii trecuţi o discuţie la ANCS. Şi aveau o viziune absolut comunistă, de tipul «daţi câte o pâine, ca să ajungă la toţi». Ziceau că au un buget şi că nu pot da pentru un proiect mai mult de 400.000 de euro, pentru că trebuie să ajungă şi la alţii”, povesteşte Mircea Tudor. Dimensiunile concurenţei  Firme care să se ocupe de echipamente similare de securitate, precum cea a lui Mircea Tudor, mai sunt doar şase în toată lumea. „Şi a noastră e infinit mai mică. Ca să vă arăt cam ce concurenţă avem: firma din SUA care se ocupă de asta primeşte anual 20 de milioane de dolari, grant de cercetare de la Departamentul de Stat american. Şi mai este una, cea din China, care are o întreagă facultate de electronică, perete în perete cu fabrica, care produce şi cercetează numai pentru ea”, spune Tudor. Directorul general al celei din urmă este însuşi fiul preşedintelui Republicii Populare Chineze.

Mircea Tudor recunoaşte nonşalant: în domeniul în care lucrează, clienţii sunt adeseori instituţii care stârnesc cel puţin o teorie, două a conspiraţiei.

„Apelează la noi şi servicii secrete, vă daţi seama. Poate că nu întotdeauna în mod direct, ci prin intermediul unor firme din străinătate. Dar pe mine nu mă interesează dacă e serviciu secret sau nu, atâta vreme cât eu livrez un produs. Bine, am mai şi refuzat. De exemplu, există o companie din China care tot încearcă să ia echipamentul. Şi noi am aflat că vor să-l desfacă, să-l reproducă şi să-l vândă mai ieftin. Au încercat pe toate căile, inclusiv printr-o firmă britanică”, spune Tudor.

ABILITĂŢI Ce face Roboscan

Sistemul premiat sâmbătă la Geneva, Roboscan 1M, are aplicaţii în principal pentru punctele de frontieră. În România cinci astfel de aparate sunt folosite deja la vamă. Potrivit lui Mircea Tudor, printre capturile efectuate cu acest sistem se numără, recent, una de ţigări de contrabandă ascunse în cisterne cu gaz, realizată la Vama Albiţa. „În prezent, Roboscan 1M este singurul sistem din lume care asigură protecţia totală a operatorilor împotriva radiaţiei ionizante produsă de sistemele de radiografiere, fiind în acelaşi timp cel mai automatizat şi inteligent, cel mai flexibil şi versatil sistem”, caracterizează producătorii scanerul. În urma premiului obţinut, mai multe state, printre care şi SUA, au contactat producătorul român arătându-se interesate de sistem.

MEREU PE INVERS Scuza statului român: buget de criză pentru cercetare Gerard Jităreanu, noul preşedinte al ANCS - instituţie subordonată Ministerului Educaţiei, admite că mulţi tineri continuă să aleagă alte destinaţii pentru o carieră în cercetare: „În ultimii doi ani au plecat în jur de 1.000 de cercetători. Mai ales cei tineri pleacă, pentru că îşi găsesc foarte uşor de lucru, sunt foarte apreciaţi în străinătate”. Potrivit acestuia, nu este rău că tinerii ies din ţară, atâta timp cât, după specializarea peste hotare, se întorc. Aici nu-i aşteaptă însă decât un domeniu slab finanţat şi salarii mai mici decât în alte ţări europene.

„Salariul unui debutant este de 1.000-1.100 de lei, iar doctoranzii pot ajunge şi la 1.000 de euro”, spune Jităreanu, care recunoaşte că primeşte frecvent telefoane de la cercetători care îi cer sfatul în legătură cu posibilitatea de a pleca din România. „Le spun sincer care este situaţia, că bugetul e aşa cum e”. Şi anume, că bugetul e unul de criză: puţin peste 1,7 miliarde de lei, din care o treime vor fi disponibili abia în 2010.

„Au spus că e buget de criză şi că cercetarea nu produce şi doar consumă, ceea ce este fals. Este o strategie în totală contradicţie cu cele aplicate de alte ţări europene: Finlanda a mărit de patru ori bugetul pentru cercetare pe timp de criză, Franţa de trei ori, Anglia l-a dublat”, spune Jităreanu, potrivit căruia tocmai în perioade de criză cercetarea ar trebui încurajată să găsească soluţii prin care societatea să treacă mai uşor peste etapele dificile.

În privinţa reproşurilor legate de defavorizarea tinerilor la obţinerea de finanţări pentru proiecte de cercetare, şeful Di rec ţiei Programe din cadrul ANCS, Ionel Andrei, spune că statul a găsit soluţii prin care aceştia să fie feriţi de concurenţa cu funcţiile profesorilor universitari.

„Avem programe dedicate doar tinerilor, în care ei concurează între ei. Tinerii sunt astfel discriminaţi pozitiv. Un program datează din 2005, iar un altul din 2007, din cadrul Planului Naţional II”, explică Ionel Andrei, respingând acuzaţiile. Potrivit acestuia, în toate celelalte competiţii se ia în considerare meritul ştiinţific şi tehnic al candidaţilor. Oficialul a menţionat că statul român face eforturi să-i aducă pe tinerii cercetători înapoi: „În 2008 au fost reintegraţi 22 de cercetători români din diaspora. Tendinţa a fost de creştere, în anul 2007 numărul cercetătorilor reintegraţi fiind de 15”.

ANALIZĂ

De ce nu-şi poate ţine România cercetătorii acasă Numeroase „creiere” au părăsit România pentru ţări care le-au putut oferi ceea ce n-au găsit acasă: un sistem bine pus la punct, seriozitate şi o finanţare pe măsura importanţei cercetării. Radu Popa a plecat din România în 1994, pe când lucra la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” din Bucureşti. A urmat un master în Washington, un doctorat în Cincinnati şi un altul în Pasadena.

Acum lucrează la un proiect pentru NASA, prestigioasa instituţie care îi finanţează cercetările cu 100.000 de dolari pe an pentru ca el să găsească urme ale vieţii pe Marte. „Studiem bacterii care produc amprente în cristale de silicat din roci vulcanice. Dacă roca nu se topeşte de tot, aceste amprente rămân permanent în rocă. Şansa de a găsi viaţă pe Marte în momentul ăsta e aproape zero, dar şansa ca Marte să fi avut viaţă în trecut este uriaşă”, explică Popa. Tinerii, forţaţi să facă loc „seniorilor” Potrivit acestuia, cercetarea românească are cel puţin două mari probleme: lipsa de angajament faţă de propriii cercetători şi recompensarea exagerată a „seniorilor”, în detrimentul tinerilor. „În cazul în care cineva este profesor la facultate, primeşte din start mai multe puncte. Dacă eşti lector, primeşti atât de puţine puncte încât proiectul tău trebuie să fie absolutamente excepţional, cu lauri, ca să ai vreo şansă să iei ceva”, tranşează cercetătorul una dintre carenţele care macină sistemul din interior.

Acest sistem faraonic, piramidal, l-a determinat pe Radu Popa să caute sprijin peste hotare. „Orice am făcut, orice am încercat, nu a mers. Sistemul este croit în aşa fel încât, tot timpul, senioritatea are prevalenţă împotriva valorii”, spune cercetătorul, potrivit căruia, în Statele Unite, tinerii sunt respectaţi şi nu sunt obligaţi să se dea la o parte din calea celor cu funcţii. CITIŢI ŞI:

• Românii, campionii invenţiilor în 2009