Episoadele groaznice din timpul transportului nu i-au răpit omului năpăstuit şi pofta nebună de aventură.

TRENURILE ASTEA!! Aşa că, la coborârea din tren, avea în minte doar soarele care o să îl însoţească pe pârtia de schi, ibricul cu vin fiert care îi va încălzi serile geroase şi soba lângă care vor cânta melodii la chitară. Poate tocmai de aceea, neatent că una dintre scări era ruptă, omul nostru a căzut din tren. "Hmm. Bine că am trusa de prim ajutor!", îşi spuse năpăstuitul, în timp ce îşi cerceta dantura şi nasul cu degetul. Recensământul rănilor fu puţin sumbru: un dinte ciobit şi răni pe obraji şi nas. Şi-a pus încă rapid câţiva plasturi şi chiar i se părea că seamănă cu un cântăreţ de rap din State.

UN PUNCT NEGRU. Petroşaniul nu este un oraş prea frumos, cu pasajul său negru care traversează gara pe deasupra. În zare însă, muntele se vede frumos, cu crestele înzăpezite. "Hmmm. Ce frumos trebuie să fie sus. Abia aştept să ajung. Dar oare ce o fi punctul ăla negru?", se întreabă cu voce tare năpăstuitul. Nu cerea însă un răspuns, ci era doar nerăbdător să descopere singur. Putea fi un minunat refugiu pentru turişti sau câteva păsări misterioase strânse în grup.

"Ce dracu să fie? E o cabană mai înspre pădure şi acolo aruncă gunoiul, că le e lene să îl aducă cu maşina în vale", zise un proprietar de maşină de teren, înainte de a lansa o invitaţie. "Hai bă băieţi că aveţi noroc. Vă duc eu până la cabană la Rusu". Prietenii, surprinşi de aparenta mărinimie a omului, suiră în IMS-ul (maşină militară de dimensiunile unui ARO). Doar năpăstuitul rămase afară oarecum indiferent, privind înciudat spre punctul deconspirat.

MAI UŞOR, CĂ IEI VOPSEAUA. "Hai, mă, urci sau ce faci? Te uiţi la gunoiul ăla de o oră!", strigă unul dintre prieteni, iar omul nostru sui în maşină. Avu loc doar pe o navetă de bere murdară, dar pentru el nu mai conta. Peste puţin timp va fi sus, la cabană. "Băieţi, dar trebuie să îmi daţi un brânci!", zise şoferul, şi prietenii se coborâră şi împinseră câţiva metri maşina, destul pentru a porni.

Tot fumul ajunse în nările năpăstuitului, care avusese proasta inspiraţie de a împinge chiar deasupra ţevii de eşapament. Urcă din mers şi dădu un cap atât de tare în caroserie, încât toată lumea se temea că vopseaua kaki va avea grav de suferit.

CODRUL NU E FRATE CU NĂPĂSTUIŢII. Ajunseră în sfârşit la cabană, aruncară bagajele în camere, săriră peste mâţele care îşi îngrămădeau capetele într-un castron murdar cu mâncare stricată şi, cu schiurile şi clăparii în picioare, se pregăteau pentru o coborâre dificilă, pe o pârtie dată uitării.

Erau doar ei şi simţeau emoţia dinaintea unei coborâri, după ani de pauză. Năpăstuitul îşi spuse rugăciunea înainte de a porni primul la vale, cu un curaj nebun. Simţea fulgii cazând tot mai repede pe obraz, vântul mângâindu-i faţa şi alergând plăcut prin păr şi, închizând ochii pentru a savura din plin momentul, nimeri singurul brad din apropierea pârtiei. Auzi chiuituri în jurul său, un "Bă, ăsta cred că s-a înscris în Asociaţia Automutilatorilor Anonimi" şi apoi cerul albastru şi soarele puternic se prefecură în gri, negru şi apoi dispărură complet, "ca un vis de tinereţe printre anii trecători", vorba lui Alecsandri. LACRIMI ŞI PISICI. Se trezi seara, buimac. Îşi pipăi dantura cu degetul şi văzu că dintele ciobit nu mai era deloc. În jurul capului avea un bandaj mai mult roşu decât alb. Din camera de lângă, se auzeau vocile prietenilor săi. Unul cânta "Mamă, unde eşti, bate-mă de vrei, dar vino să mă iei", refrenul unei melodii a celor de la Spitalul de Urgenţă. Adormi din nou, cu gândul la mama sa şi cu speranţa zilei de mâine.

Se trezi bine a doua zi, dar nu îşi deranjă prietenii, care petrecuseră până târziu. Îşi puse din nou clăparii, luă schiurile pe umăr şi ieşi din cabană. Îşi dădu seama imediat că plouase toată noaptea şi zăpada era prea moale pentru schiat. Plânse de ciudă, iar lacrimile sale impresionară până şi mâţele, care păreau a ţine un moment de reculegere lângă castronul murdar. Din camerele de sus se auzi: "Bă, ce urât e afară. Noroc că am prins ieri o zi ca lumea şi ne-am distrat". Plânse din nou, sprijinit pe tocul uşii. Pisicile mieunară a jale.

PRECEDENTA

                                                                                URMĂTOAREA