Eu am făcut parte din acea Revoluție până în 24 și după. Însă ceva nu-mi era bine. În acel gol legislativ, în care oamenii nu mai respectau nimic și pe nimeni.
Autor: Vlad Alexandru (director tehnic) (foto dreapta jos)
Decembrie! Și acum, după 25 de ani, mă uit la foaia cu numele persoanelor care au fost cu mine în Sectorul 4, în seara de 22 decembrie. Închid ochii și se deruleaza filmul zilei: „A fugit tiranul!”, „Jos comunismul!”, „Libertate!”, „Prindeți tiranul!”, Tricolorul cu gaură! Frumoase imagini și dureroase. Pe urmă, imaginile se derulează cu o cadență nemaipomenită: teroriști - „Apărați TVR” - morții noștri - ai lor nu - securiști - parașutiști. Eu am făcut parte din acea Revoluție până în 24 și după. Însă ceva nu-mi era bine. În acel gol legislativ, în care oamenii nu mai respectau nimic și pe nimeni. Trăgeau toți de-a valma: gărzi - revoluționari dotați cu armament - teroriști (eu nu am văzut unul ) - toți aveau Kalașnicoave. Însă eram liberi. Unii, pentru că alții mureau.
Cel mai dureros moment din zilele acelea a fost să transform un loc de joacă pentru copii, într-un cimitir: Cimitirul Eroilor. Filmul din mintea mea e cursiv.
S-a dus țara
Am pus în ramă certificatul de proprietar care, în 25 de ani, a produs 20 de lei. Nu mai avem ce vinde. S-a dus țara, s-au dus românii! Au rămas politicienii să stingă lumina în pușcării. Citesc numele a 12 persoane pe care în 25 de ani nu le-am văzut. Le doresc tot binele din lume, pentru că în acele zile au fost oameni și au făcut ce alții nici nu își imaginează. Ninge, vine Moșul! E decembrie!
Recomandările noastre
