"Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", de Andrei Ujică, s-a mai ales cu o cronică entuziastă. De data aceasta, vine din partea celebrului critic J. Hoberman.

"La Cannes, Ujică le-a spus celor care îl intervievau că, pentru el, «Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu » a fost o formă de terapie. De fapt, primul său film făcut în România i-a dat posibilitatea de a se întoarce acasă şi de a reconstrui satul Potemkin al lui Ceauşescu din fărâmele sale de celuloid. Rezultatul e la fel de monumental pe cât e de efemer, şi nu lipsit de un anume patos înspăimântător. Nefericirea indusă de îngrozitoarea domnie a lui Ceauşescu, care constituie absenţa structurantă a filmului, este amplificată de producţia de iluzii vârâtă pe gâtul unei naţiuni în suferinţă". Astfel îşi încheie celebrul critic J. Hoberman ("Village Voice") cronica pe care i-o face "Autobiografiei lui Ceauşescu" pe blogul "The New York Review of Books".

Analiza în detaliu a unui eseu cinematografic

Pentru Hoberman, Andrei Ujică este un eseist al cărui mediu îl constituie pelicula, iar "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", "o imersiune de trei ore în realitatea oficială a unui lider totalitar".

"România lui Ceauşescu", continuă criticul, "cel mai brutal şi distructiv regim din blocul estic, este întipărită în memorie pentru reprimarea sa sistematică, industrializarea sa eşuată şi statul poliţienesc atotpătrunzător - ce includea o dezastruoasă prohibiţie a contracepţiei care a produs o cultură avorturilor clandestine şi orfelinate abominabile. Nimic din toate acestea nu apare explicit în film. În schimb, Ujică arată imaginea publică a lui Ceauşescu cum a fost fabricată de către (şi pentru) dictatorul însuşi de-a lungul domniei sale catastrofale de 25 de ani". Apoi J. Hoberman trece la analiza propriu- zisă.

Observă absenţa adnotărilor şi a voice-over-ului, dar şi adăugarea unor efecte sonore naturaliste. "Semnificaţia este generată prin montaj - sau absenţa lui. (Ujică include frecvent momente revelatoare sau jenante care de regulă ar fi fost eliminate din documentarele oficiale)". Hoberman punctează cum aparenţa cuplului regal al României, costumat ca într-un musical MGM din anii ’50, sugerează megalomania lui Ceauşescu, care a dus la construcţia unui palat de dimensiuni gargantuene în centrul Bucureştiului, dar şi dezintegrarea retoricii sale şi a apariţiilor publice, atent orchestrate înainte de anii ’80. Criticul îl defineşte pe Ceauşescu drept "starul solipsist al propriului reality-show, la fel de vrăjit de propria imagine ca şi curtenii săi".

Inventarul elogiilor

Cronica lui J. Hoberman se adaugă altora, deja numeroase, care nu mai contenesc cu laudele. "Variety" se referă la "O utilizare alunecoasă a înseşi propagandei lui Ceauşescu pentru a realiza o critică devastatoare atât a societăţii româneşti, cât şi a clasei politice internaţionale: cu toţii am permis acestor lucruri să se întâmple".

"Pasionant montaj de imagini de arhivă cu o durată de trei ore, consacrat de românul Andrei Ujică mirobolantei cariere a tristului autocrat". Astfel defineşte "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" criticul Jacques Mandelbaum în ziarul "Le Monde".

"Libération" vorbeşte despre "claritatea magistrală" a filmului, iar "The Washington Post" subliniază că "portretul evocativ făcut de Ujică unei ţări cosmopolite reduse la stadiul unei pustietăţi sărăcite e lizibil şi profund injurios chiar şi pentru ochiul cel mai puţin antrenat". "Frankfurter Allgemeine Zeitung" nu se lasă mai prejos: "Din mii de ore de material propagandistic despre dictatorul român Andrei Ujică a montat un lungmetraj care nu lasă pe nimeni rece".

PALMARES

Traseu festivalier

Pelicula "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", de Andrei Ujică, a fost prezentată în selecţia oficială a Festivalului de la Cannes, în afara competiţiei (în aceeaşi secţiune în care au rulat şi filmele lui Woody Allen şi Oliver Stone). Premiera naţională a avut-o la Cluj, în cadrul Transylvania International Film Festival, iar traseul a fost completat de Festivalul de la Munchen (30 iunie şi 1 iulie).

"Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" va putea fi urmărită pe 3, respectiv 7 august, la Melbourne International Film Festival. "Filmul propune un nou gen sau măcar un nou subgen de film istoric, care ar putea fi definit ca un film de ficţiune cu personaje reale. E, în acelaşi timp, şi cinema pur şi istorie pură. Există vreo combinaţie mai fericită?", spunea cineastul într-un interviu, adăugând "La urma urmei, dictatorul nu e decât un artist, care are posibilitatea să-şi pună integral în practică egoismul".