Nu există în toată Evanghelia (care înseamnă „Vestea cea bună”) un episod mai dătător de speranță decât Schimbarea la Față, prăznuită pe 6 august.
În cei 33 de ani de viață pământească, Iisus a făcut numeroase minuni: a vindecat bolnavi, a scos demoni, a înviat morți. A preschimbat apa în vin, a înmulțit pâinile și peștii, a mers pe apă. A înviat și S-a înălțat la Ceruri. Toate acestea ne dau măsura puterii lui Dumnezeu și a iubirii Sale față de oameni. Luând act de ele, credem, ȘTIM că Mântuirea noastră este posibilă, că ne putem reîntoarce în Rai, acolo de unde singuri am ales să plecăm. Însă nu avem nici o idee CUM este acolo. Ni se cere să facem sacrificii AICI, în această viață, pentru o promisiune frumoasă, despre care avem doar o idee vagă. Or, Schimbarea la Față, pe care Toma d’Aquino o numea cea mai mare minune a lui Iisus, ne ARATĂ cum vom fi, după moarte, dacă trecem de examenul din fața Marelui Examinator.
Pe Muntele Tabor, Iisus i-a lăsat pe cei trei ucenici care Îl însoțeau – Petru, Iacob și Ioan – să întrevadă o frântură din slava Sa dumnezeiască. „Și a strălucit fața Sa ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”, „Moise și Ilie li s-au arătat vorbind cu El”, iar din cer s-a auzit un glas tunător: „Acesta este Fiul Meu Cel preaiubit, întru Care am binevoit; de Acesta să ascultați.”
Ucenicii, care asistaseră la atâtea minuni ale Învățătorului lor, rămân șocați, buimăciți. Este înduioșătoare bolboroseala fără noimă a lui Petru, care nu mai vrea să plece de acolo: „Doamne, bine ne este să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și una lui Ilie”.
Transfigurând corpul omenesc în care se întrupase, îmbibându-l cu lumină divină – aceeași lumină care va spulbera curând porțile iadului – Iisus redă întregii firi omenești strălucirea pe care a pierdut-o când strămoșii noștri Adam și Eva I-au întors spatele lui Dumnezeu. Teofan Zăvorâtul notează splendid: «Slava Schimbării Lui la Față este slava noastră în Domnul Iisus Hristos. El parcă ne-ar spune: „Iată cum o să fiți!”»
Schimbarea la Față este o demonstrație practică a ceea Iisus le explicase ucenicilor anterior: „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor”.
Dacă Petru, care era încă în acest corp muritor, nu mai voia să plece de pe Tabor, fiind gata să stea veșnici pe PRAGUL colibei lui Iisus, cu cât trebuie să fie mai mare beatitudinea de SUS, în INTERIORUL palatelor veșnice și pentru care suntem chemați să dăm încă de aici un aconto? Mi se pare cea mai grozavă afacere din lume.