Este „aproape imposibil” de ştiut cu siguranţă meniul din acel moment, dar „se cunosc obiceiurile alimentare” ale celor apropiaţi lui Iisus, bazat pe pâine, legume precum lintea, ceapa şi andivele, fructe ca smochinele şi strugurii, ulei de măsline, peşte de râu, miere şi vin, scrie Agerpress. Carnea lipsea aproape în totalitate, fiind prezentă doar în alimentaţia celor bogaţi, a detaliat autorul. El susţine însă că, la acea ultimă cină, Iisus ar fi încălcat normele foarte stricte ale evreilor şi ar fi insistat ca apostolii săi să mănânce „din toate”. Însoţit şi de mama sa şi de Maria Magdalena, el ar fi mâncat stând întins pe jos şi luând alimentele cu mâna de pe o masă de înălţime foarte mică.

Primul fel ar fi fost o salată din ierburi amare, pe bază de ţelină, simbolizând viaţa plină de lacrimi şi tristeţe a evreilor în perioada sclaviei lor în Egipt.

Felul al doilea a constat în peşte – prăjit, la grătar sau la cuptor – însoţit de un sos dulce-acrişor. Este posibil să fi fost unul dintre felurile de peşte pe care chiar mesenii le pescuiau în râul Iordan, dar nu este exclusă nici varianta unor peşti din Marea Galieii, cum ar fi sardinele. Sosul era preparat din ulei de măsline, miere, oţet şi vin, cu nuci şi curmale tăiate mărunt.

Principalul fel de mâncare a fost din miel sau ied, aşa cum se spune în capitolul 12 din Cartea Exodului şi de la care a pornit şi tradiţia consumării acestui tip de carne cu ocazia Paştelui. Gătită sub formă de friptură, carnea era pregătită cu ulei de măsline, apă, vin alb, ceapă, usturoi, măr, ouă tari, cuişoare, pătrunjel, coriandru, curcuma, sare şi piper. Ca garnitură se putea adăuga linte.

Cina s-a încheiat cu „Jaroset”, un fel de mâncare evocând lutul folosit de evrei la construirea caselor lor. Acest desert este făcut pe bază de compot de curmale, cu mere şi caise uscate, nuci, amestecate cu ghimbir, scorţişoară, miere şi vin dulce.

Un alt fel de mâncare ar fi fost şi cu carne de potârniche, susţin unii, amintind că acesta era un aliment destul de răspândit în vremea lui Irod. Alţii sunt de părere că numai oamenii avuţi îşi puteau permite să pună pe mesele lor un asemenea aliment, aşa încât el nu ar fi făcut parte din meniul lui Iisus şi al apostolilor săi.