Justitie
CCR, REFERINȚE la interceptările pe SIGURANȚA NAȚIONALĂ: „Inculpatul trebuie să aibă ACCES la informaţiile CLASIFICAT”
CCR a hotărât, în motivarea unei decizii de admitere a unei sesizări la Codul de procedură penală, ridicată de PÎCCJ-DNA, că inculpatul trebuie să aibă acces la informaţiile clasificate, pentru a le putea contesta legalitatea, până cel târziu la finalizarea procedurii de cameră preliminară.
„Având în vedere aceste considerente, respectiv că probele reprezintă elementul central al oricărui proces penal, iar informaţiile clasificate, apreciate <<esenţiale pentru soluţionarea cauzei>>, au valoare probatorie în procesul penal, pe de o parte, şi că principiul contradictorialităţii este un element al principiului egalităţii armelor şi al dreptului la un proces echitabil, iar legalitatea administrării probelor are o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procesului penal, pe de altă parte, singura concluzie care se desprinde este că inculpatul trebuie să aibă acces la informaţiile clasificate în vederea combaterii sau a susţinerii, în mod contradictoriu cu acuzatorul, a legalităţii administrării acestor probe>>, precizează CCR în motivarea Deciziei nr.21 din 18 ianuarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.352 alin.(11) şi alin.(12) din Codul de procedură penală”, se arată în motivarea citată de Flux.24.
Conform CCR, consecința directă a acestei constatări este că, până cel târziu la finalizarea procedurii de cameră preliminară, probele care constau în informaţii clasificate şi pe care se întemeiază actul de sesizare a instanţei de judecată trebuie să fie accesibile inculpatului în vederea asigurării posibilităţii contestării legalităţii acestora, în acord cu obiectul procedurii în camera preliminară, prevăzut de art.342 din Codul de procedură penală. „Numai într-o atare situaţie acestea pot fundamenta o soluţie de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, adoptată ca urmare a parcurgerii unui proces penal echitabil”, subliniază CCR.
Curtea arată că nu instanţa de fond – aşa cum arată locul reglementării, dispoziţiile art.352 fac parte din Titlul III – Judecata, din Codul de procedură penală – este aceea care trebuie să solicite, din oficiu, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare şi permiterea accesului la acestea de către apărătorul inculpatului.
„Problema informaţiilor clasificate, esenţiale pentru soluţionarea cauzei, respectiv verificarea legalităţii administrării unor astfel de probe, trebuie să fi fost deja soluţionată în camera preliminară, deci înainte de a se trece la faza procesuală a judecăţii în fond, întrucât, în această din urmă fază a procesului penal, nu au cum să mai existe probe constând în informaţii clasificate inaccesibile părţilor, fără a se încălca dispoziţiile art.324-347 din Codul de procedură penală şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia procedurii camerei preliminare”, precizează CCR în motivarea la decizia nr.21din 18 ianuarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.352 alin.(11) şi alin.(12) din Codul de procedură penală”, arată CCR.
CCR a admis, în 18 ianuarie, o excepţie de neconstituţionalitate la Codul de procedură penală, ridicată de PÎCCJ-DNA, şi a statuat că protecţia informaţiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar faţă de dreptul la informare al acuzatului decât în condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege.
Recomandările noastre
