Intr-un articol mai vechi spuneam ca dl Crin Antonescu este cel mai ridicol personaj de pe scena politica romaneasca. M-am grabit.
Constat acum ca il intrec domnii Calin Popescu-Tariceanu, cu al sau partid cu un singur membru, si fostul presedinte Emil Constantinescu, pentru care USL-ul ar fi o constructie vitala, menita sa propaseasca Romania.
In 2012, dl Constantinescu s-a manifestat ca unul dintre cei mai infocati sprjinitori ai tentativei esuate de lovitura de stat organizata de Victor Ponta, Crin Antonescu si Dan Voiculescu. Astazi, dl Tariceanu ii calca pe urme cu ale sale elogii desantate la adresa marelui plagiator national. Se spune ca ridicolul poate ucide. Se pare ca nu este cazul la Bucuresti unde se poarta lipsa de rusine ca blazon de mare valoare.
Despre Emil Constantinescu, personaj in fond jalnic, demn, poate, de compasiune in sa solitudine implacabila, a scris memorabil criticul si eseistul Angelo Mitchievici: “Ceea ce mă face să-l dispreţuiesc fără rezerve pe Emil Constantinescu nu este eşecul lui, ci faptul că nu a luptat nicio o clipă pentru cei care l-au ales cu o mare speranţă. El a fost marea speranţă a multora din generaţia mea, inclusiv a mea şi aş fi aşteptat de la Emil Constatinescu să lupte până la capăt pentru acele idei pe care le-a afirmat şi care m-au determinat să sper, să am încredere, să mă simt un cetăţean deplin.
Am crezut că nu va dormi nopţile şi că va gândi alături de oameni integri şi inteligenţi soluţii pentru dificultăţile tranziţiei. Sau reformulând cu cuvintele rockerilor de la Nailpoint: „I won’t back down anymore even if I die trying/’cause I know what I’m fighting for and if I die trying/I’ll die trying.”, am crezut patetic că va asuma riscul de a „muri” încercând.” Faptul ca Emil Constantinescu, cu ale sale aere mesianice, nu renunta la a da lectii in toate directiile ca si cum ar avea in bagajul sau cine stie ce mari succese politice, este o indicatie ca exista o prapastie intre cum se vede el si cum este vazut.
Cam la fel se comporta dl Tariceanu. Putin ii pasa de statul de drept, pentru el exista doar o cauza: infrangerea proiectului Basescu, readucerea justitiei la un statut ancilar. Basescofobia este a sa conceptie despre lume, o Weltanschauung atotcuprinzatoare si siesi suficienta.
Penduland intre ridicol si grotesc, oameni ca Emil Constantinescu si Calin Tariceanu prelungesc de fapt dominatia fara urma de decenta a unuei mafii politico-economice care are doua scopuri cruciale: jefuirea tarii si protejarea escrocilor. Citiți și: Batalii pierdute, batalii castigate: Angelo Mitchievici despre Emil Constantinescu, Traian Basescu, intelectuali si speranta anticomunista
Recomandările noastre
