Specialiştii au determinat precis locul de unde îşi luau dacii piatra pentru celebrele lor cetăţi, dar zona nu a fost clasificată ca sit istoric

Măgura Călanului, locul de unde dacii au extras zeci de mii de metri cubi de piatră, este lăsată la discreţia căutătorilor de comori, la fel ca şi cetăţile dacice. Zona nu este nici măcar clasificată ca sit istoric, deşi este vorba despre singura carieră plasată în afara lumii greco-romane rămasă aproape la fel ca în antichitate.

Ultimul meşter pietrar din zonă a fost Iosif Negoescu. A locuit în satul Sântămăria de Piatră. S-a stins din viaţă în anul 1957.

Accesul se poate face pe două rute

Vechea carieră se află foarte aproape de oraşul Călan, judeţul Hunedoara, şi este unul dintre locurile în care localnicii obişnuiesc să se plimbe în weekenduri. Se poate ajunge aici în două feluri: pe ruta care pleacă din Valea Sângeorzului şi urcă pieptiş coasta cea mare (o oră şi jumătate doar „dus“) sau cu maşina, pe drumul care trece prin Sântămăria de Piatră şi urcă până lângă un releu de telefonie mobilă, de unde mai sunt doar vreo 10-15 minute de mers pe jos.

Drumul care urcă de la releu te afundă destul de repede în pădure. La un moment dat trebuie să abandonezi calea şi să faci dreapta, urcând o pantă uşoară. După câţiva paşi dai peste bolovani mari, unii de un metru lungime şi o jumătate de metru lăţime. Majoritatea au doar câte „trei feţe“, fiind, de fapt, rebuturile rezultate din activitatea pietrarilor antici. După un mic urcuş dai cu ochii şi de un front de lucru, un perete din care se vede clar cum au fost desprinse bucăţi mari de piatră, după urmele icurilor lăsate în calcar.

Căutătorii de comori au săpat după aurul dacic

Printre bolovani apar gropi nefireşti, rotunde, unele adânci de un metru. „Gropile astea de aici sunt mai demult făcute, cele mai de sus nu existau astă-primăvară. E clar că au venit şi pe-aici căutători de comori şi au căutat aur dacic“, spune, cu un uşor năduf, ghidul nostru, Dan Olteanu (care a publicat mai multe cercetări privind istoria dacilor).

După alţi câţiva paşi prin pădurea care a crescut peste carieră se vede, undeva în dreapta, o movilă cu un val de pământ circular ce înconjoară un platou mic. „Aici se prea poate să fi fost o cetăţuie. Dar nu ştie nimeni exact, pentru că nimeni nu s-a deranjat până acum să facă săpături în zonă“, explică Dan Oltean.

La extremitatea vestică a platoului, panta coboară aproape vertical. La baza ei se află cel mai important front de lucru al carierei, lat de 40 de metri şi înalt de 10 metri.

Pe mijlocul peretelui se vede limpede un strat de calcar de grosimea lespezilor de piatră aşezate-n zidurile dacice. Se văd urme de daltă săpate una lângă alta pe peretele impunător.   Un alt front de lucru impresionant se află la extremitatea estică a carierei, întreaga exploatare de piatră, din limitele care se mai văd astăzi, întinzându-se pe cel puţin un kilometru lungime şi 500 de metri lăţime.

TRANSPORT

Sănii trase de boi

Calcarul din Măgura Călanului avea calităţile dorite de meşterii greci de care dacii se ajutau pentru a-şi ridica fortificaţiile: nu era nici prea fragil, dar nici foarte tare, aşa încât să fie şlefuit cu greu. Pe unii bolovani rămaşi sus, pe culmea dealului, se mai văd şi acum urmele daltelor late cu care se săpau mici găuri în blocul de piatră. De aici, bolovanii erau prăvăliţi pe o pantă foarte abruptă, lungă de 400 de metri. Blocurile de piatră se opreau singure la baza dealului.

Încă mai sunt aici, prăvălite, sute de blocuri cu urme de daltă în ele. Odată şlefuite, blocurile erau pregătite pentru transport, care avea loc iarna, cu sănii trase de boi. Pentru cetăţile aflate mai aproape se foloseau blocuri de dimensiuni mari. Pe măsură ce distanţa spre destinaţie creştea, blocurile de piatră erau mai mici.

7.598 de kilometri parcurşi pentru 689 de metri cubi de piatră

„S-a dovedit şi geologic că de la Măgura Călanului a fost luată piatra pentru zidurile cetăţilor, iar andezitul din sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia a fost transportat tocmai de la Deva. Conform calculelor mele, doar pentru cei 689 de metri cubi de piatră existenţi acum la cetatea Costeşti (situată la 19,6 kilometri distanţă), săniile dacilor au parcurs, în total, 7.598 de kilometri, pentru că, pe o sanie nu se puteau duce mai mult de 3,4 metri cubi de piatră“.

La Costeşti, în Munţii Orăştiei, cetate aflată la câteva zeci de kilometri distanţă de carieră, au fost folosite cele mai mari blocuri de piatră, de 1 metru lungime şi 0,7 m lăţime, iar la Sarmizegetusa Regia, Băniţa sau Căpâlna sunt blocuri de două, chiar de trei ori mai mici. Din aceeaşi carieră s-au extras şi blocurile-disc din sanctuarele capitalei dacice.

LIPSĂ DE INTERES

Autorităţile lucrează la liste   Neincluderea carierei pe lista siturilor istorice demonstrează lipsa de interes a autorităţilor locale şi a Direcţiei Judeţene pentru Cultură (DJC). Conform legii, în asemenea cazuri, primăria locală sau Direcţia pentru Cultură ar putea solicita Ministerului Culturii clasarea carierei ca zonă de interes istoric sau chiar monument. „Lucrăm la refacerea listei monumentelor istorice din judeţ, la reactualizarea ei. O să verific dacă şi cariera de la Măgura Călanului se află în atenţia colegilor mei care se ocupă direct de întocmirea noii liste a monumentelor din judeţ“, ne-a răspuns Silvia Beldiman, directorul Direcţiei Judeţene de Cultură Hunedoara.