Mierea îngraşă la fel de mult ca zahărul obişnuit, iar îndulcitorii pot fi cancerigeni. Cele mai sănătoase sunt glucidele care se eliberează lent.

Nu vă lăsaţi păcăliţi de sintagma acest produs „nu conţine zahăr“. Aceste alimente conţin un tip de glucide care pot fi mai periculoase decât zaharurile şi care îngraşă aproape la fel de mult.

Nici dacă vă gândiţi să vă menţineţi silueta prin eliminarea din alimentaţie a zahărului obişnuit şi înlocuirea lui cu miere sau cu zahăr brun nu o să aveţi succes. Asta pentru că nivelul de calorii este acelaşi în toate trei: o linguriţă de zahăr are 14 calorii, indiferent de culoarea lui, la fel şi mierea, susţin specialişti citaţi de publicaţia „Forbes“.

Nici îndulcitorii artificiali, precum aspartamul sau zaharina, nu sunt o alegere fericită fiindcă numeroase studii îi incriminează pentru că ar fi cancerigeni. Toate aceste discuţii fac dificilă o alegere sănătoasă în privinţa zahărului.

Există însă nişte reguli generale pe care le puteţi urma pentru a nu avea probleme din cauza tipului de zahăr pe care-l consumaţi. Ghidul glucidelor

„Zahăr înseamnă zaharoză. Există însă şi alte zaharuri cum sunt fructoza, glucoza (dextroza), mierea naturală sau artificială, lactoza, dar şi sorbitolul sau poliolii. Consumatorii nu trebuie să se lase păcăliţi de sintagma «nu conţine zahăr», asta înseamnă că nu are zaharoză, însă are alte glucide care pot fi mai periculoase. Glucide sunt şi zaharoza, şi fructoza, şi glucoza, şi amidonul“, comentează profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti.

În privinţa caloriilor pe care le conţin glucidele, nu existe diferenţe semnificative şi toate îngraşă la fel. „Zaharul (zaharoza), ca şi fructoza sau glucoza au patru kilocalorii pe gram, mierea (amestec de fructoză şi glucoză) la substanţă uscată echivalentă are tot patru kilocalorii pe gram. Îndulcitorii artificiali, precum sorbitolul din bomboane sau din guma de mestecat, au două kilocalorii pe gram, iar amidonul din făinoase - patru kilocalorii pe gram“, exemplifică specialistul în alimentaţie.

Nici zahărul din fructe nu este o soluţie mai bună. „Inclusiv fructoza din fructe poate fi periculoasă dacă este consumată în cantităţi mari. Excesul de fructoză din organism se transformă în grăsimi“, avertizează Elizabeth Parks, profesor la Universitatea din Texas, care a făcut studii în acest sens. Consumaţi făină integrală, fasole, orez brun

Profesorul Gheorghe Mencinicopschi recomandă în locul glucidelor din zaharuri, care se eliberează rapid şi au un index glicemic ridicat, pe cele cu eliberare lentă, din făină integrală, cartof fiert (nu prăjit), fasole, orez brun, paste integrale. „Acestea sunt mai închise la culoare şi nu par foarte apetisante, însă, pentru a le face mai atrăgătoare, pot fi combinate cu cantităţi mici din paste din grâu sau orez alb, spre exemplu“, recomandă profesorul Mencinicopschi.

Există şi îndulcitori artificiali gen aspartam, zaharină, sucraloză - care nu au calorii. Studii făcute pe animale au arătat însă că aspartamul şi zaharina sunt legate de apariţia cancerului. „Dacă ar trebui să alegeţi între îndulcitorii artificiali şi zahăr, este preferabil zahărul“, crede Gheorghe Mencinicopschi. 4 kilocalorii pe gram conţin zahărul, fructoza şi mierea

ALTERNATIVĂ Îndulcitorii din plante, folosiţi pe scară largă în Asia

Un îndulcitor natural, care în ţări din Asia se utilizează în masă, este steviozida. „La noi se foloseşte doar ca supliment alimentar pentru diabetici, însă în Japonia din 1970 au fost interzişi îndulcitorii de sinteză şi se foloseşte doar steviozidă“, spune profesorul Gheorghe Mencinicopschi. Steviozida este un extract pulbere obţinut din frunzele plantei Stevia reubaudiana, originară din Brazilia şi din Paraguay. Aceasta este de 200 de ori mai dulce decât zahărul, fiind folosită de mii de ani. A fost redescoperită la sfârşitul secolului al XIX-lea de către doctorul Moises Santiago Bertoni. Azi este cunoscută şi utilizată în special în China, Japonia, India, America de Nord şi de Sud.