Editura Evenimentul si Capital

Capidava sau cetatea-rană care face să sângereze apele Dunării de 2.000 de ani

Autor: | | 0 Comentarii | 4439 Vizualizari

Cum lași în urmă Țăndăreiul - „Beverly Hills-ul gangsterilor romi”, potrivit hiperbolei născocite de câțiva jurnaliști englezi apăsați de căsoaiele greoaie ce urâțesc aici obrazul Bărăganului - și apuci furca drumului Tulcea-Constanța, cu un dinte alungit spre mirajul deltei, iar cu celălalt aplecat spre misterele Dunării, ia, de îndrăgești legendele și istoria țării tale, calea anticului Tomis! Nu pentru că vechea potecă ce te poartă spre ruinele din Aegyssus n-ar fi fermecătoare, nu!, ci pentru că urcând și coborând în caruselul înțeleptului Danubius, pe ruta Țibilești-Topalu-Capidava-Dunărea, vei fi îngenuncheat de o frumusețe rară, dură, colțuroasă, ce-și leagănă nurii în mersul împiedicat al măgărușilor, și-i zidește în piatra ce încolăcește grădinile acestei toamne și în poveștile cuibărite, de mii de ani, la pieptul nemuritorului fl uviu. Vei și plânge, însă, prezentul pângărit al acestei frumuseți.

Șarpele șoselei de țară urcă și coboară printre cuestele golașe ale Dobrogei, înfășurându-se de-a lungul Dunării nepăsător și leneș ca acum două milenii. E soare, liniște, iar scânteierea apelor scăzute ale marelui râu pe malurile căruia au ars atâtea și atâtea focuri te îmbie la visare. La fel arătau oare satele pe vremea geto-dacilor? Erau mai vii sau mai adâncite în uitare, ca-n acest prezent cu rădăcini smulse, împrăștiat de vântoasa globalizării în toate zările? Câte și mai câte popoare, pe cal sau pe jos, s-au învârtoșat pe aici, prin vadurile Dunării, spre Vest, spre civilizații apărate de ziduri, și nu de zări nesfârșite!

16 milioane de euro în restaurări deficitare

Mulți au fost, puțini au rămas. Și mai puțin a rămas în urma lor. Mai ales că noi, acum, nu suntem în stare să conservăm nici puținul care a străbătut veacurile. Pe granița vechiului Imperiu Roman, la Capidava, sat al comunei Topalu, cel mai elocvent exemplu al acestei neputințe îl reprezintă chiar ruinele vechii cetăți.

Reconsolidarea zidurilor, a turnurilor, a vestigiilor, în vederea repunerii lor în circuitul turistic - nu de alta, dar Capidava sau Cetatea de la cotitură, cum a fost numită de antici, este considerată monument istoric de categorie A - s-a efectuat, în ultimii ani, cu bani europeni. Mulți bani! În jur de 16 milioane de euro este suma de care a dispus Consiliul Județean Constanța pentru a reda circuitului turistic ruinele de pe Dunăre, din sătucul Capidava. Trebuie menționat, pentru o mai bună înțelegere, că UNESCO a elaborat, în cadrul proiectului Frontierele Imperiului Roman, un plan de revitalizare a monumentelor antice din acea perioadă. A alocat sume importante pentru acest demers și cum România posedă cea mai lungă porțiune din vechiul limes roman - 1.500 de km! - era firesc să ne așezăm și noi la masa bogaților.

Și ne-am așezat. Unii dintre noi. Doar că, în urma restaurării, Capidava nu mai corespunde criteriilor de autenticitate și integritate definite de UNESCO pentru înscrierea pe Lista Patrimoniului Mondial! Scandalul a tulburat o vreme agora vechiului Tomis, s-a vorbit despre țeapa de la Capidava a milionarului de carton care-și asumase lucrările, apoi s-a pus o batistă albă pe un țambal negru și lacătul la porțile istoriei. Subiectul acestui reportaj nu-l constituie însă dezgroparea acelor fapte, ci prezentarea situației la zi. Așadar, ce-am găsit la Capidava în acest fastuos sfârșit de toamnă?

O cățea, doi ponei și-un paznic

Am găsit, în primul rând, un mare lacăt la poartă. Sezonul unor presupuse activități arheologice se încheiase, de altfel, la 1 septembrie. Lătratul răgușit al unei cățele m-a pironit locului. În incinta taberei arheologice, părăginită și abandonată, se mișcau trei ființe: doi ponei și un bărbat.

Ultimul s-a îndreptat, ezitant, spre gard, în întâmpinarea mea. „Ce doriți? E închis la ruine”. „Mă interesează cetatea, pot vizita incinta? Sunt jurnalist la Evenimentul zilei”. Omul, paznic probabil, se codește, e limpede că are instrucțiuni stricte în acest sens. „Ce să zic, haideți să vedeți, dar să nu faceți fotografii!”. Bolborosesc un „mulțumesc” scurt și-l urmez.

Traversăm curtea, oco lind balegile și cozile poneilor, spre un pătrat ierbos străjuit de clădiri și anexe dărăpănate: „Aici stau, vara, arheologii și studenții. Vin de la Sibiu, de la București, de la Constanța...”. „Vin sau veneau?”, îl întrerup neîncrezător, cu ochii țintă la căzăturile din jur . „Păi, de ce vreți să știți?”. Răspunsul-interogație e formulat cu buzele strânse. Îl las să se stingă în deschiderea luminoasă a Dunării. Ce priveliște, ce poziție! Capidava, înfiptă într-un pinten calcaros al platoului, coboară, prin ruinele sale schimonosite, până în palmele fluviului. Apele sunt mici, din undele lor răsar, ciudate, spinări de nisip.

Veche așezare geto-dacă, cuceri tă și întărită de romani, pe linia frontierei lor imperiale din îndepărtata Moesia Inferior, Capidava a fost trecută prin foc și sabie de goți, reconstruită de romano-bizantini și demantelată, din nou, de pecenegi. Pe la sfârșitul secolului X, era părăsită.

Frații Ghenciu din Brăila exploatau piatra cetății cu dinamita!

„Cam cu 100 de ani în urmă, doi frați din Brăila au descoperit cetatea. Scoteau piatră de jos, din buza Dunării, când au dat peste ziduri. Au cărat multe pietre, pe Dunăre, la Brăila”, mă lămurește ghidul meu, om muncitor și simplu, agățat aici, în această carte a istoriei, de pâinea zilei de mâine. Are dreptate bărbatul. Capidava a căpătat atunci, peste vechile răni închise, milioane de alte răni, însângerând, cu pietrele ei antice, apele sfinte ale Dunării.

Ecaterina Andronescu, SCHIMBARE majora la Educatie! Toti elevii vor fi AFECTATI

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI