Din zona primei gări a Capitalei, botezată după mitropolitul Filaret al II-lea, încă mai pleacă călători spre mai multe părţi ale ţării, dar şi spre Europa. Vagoanele fără culoar, tapiţate cu lemn de mahon, au fost înlocuite cu autocare mari, ce străbat sute de kilometri zilnic.

Odată cu ele, a dispărut şi mulţimea ce anima gara- boieri îmbrăcaţi în costume din ţesături fine şi ţărani care călătoreau la clasa a doua cu tot cu orătăniile lor şi cu paporniţele voluminoase.

31 octombrie 1869. Primul tren, format din locomotiva Mihai Bravu şi trei vagoane cu 90 de călători, a plecat de la peronul gării din strada Cuţitul de Argint la ora 10.45 şi a sosit la Giurgiu la ora 12.30, după o oprire la Comana. Tot atunci, a plecat şi al doilea tren Dunărea, condus de românul Nicolae Tănase, socotit primul român mecanic de locomotivă.

12 noiembrie. "La sosirea în Capitală, familiei princiare i se face o primire triumfala. La Giurgiu, autorităţile îi dăruiseră Principesei Elisabeta o diademă. La intrarea trenului în gara Filaret, se trag 100 de salve de tun. Mihail Kogălniceanu, ministrul de interne, şi Gh. Cantacuzino-Nababul, primarul Capitalei, îi întâmpină cu pâine şi sare. Doamna Cantacuzino, soţia primarului Capitalei, şi o delegaţie de doamne, ii oferă prinţesei Elisabeta un mare buchet de flori, într-un port-buchet de aur, împodobit cu pietre scumpe.

Plecarea din gară se face în bubuitul tunurilor şi în dangătul clopotelor bisericii. Perechea princiară se deplasează la Mitropolie, unde se desfăşoară o slujbă religioasă, oficiată de mitropolitul Nifon, mitropolitul Moldovei şi toţi episcopii.

Sub un baldachin, Carol I şi principesa Elisabeta semnează un document comemorativ al căsătoriei lor, iar primarul le înscrie numele în registrul stării civile din Bucureşti. 50 de perechi de logodnici, aduşi din toate judeţele ţării, sunt căsătorite în această zi, pe seama statului, primind şi daruri.

Cortegiul princiar, urmat de dorobanţi, defilează prin faţa familiei domnitoare, îndreptându-se către palat. Principesa Elisabeta, "copilul pădurilor", venită din zona plină de verdeaţă în care a trăit, se plânge nu de numarul mic al camerelor apartamentelor ei, ci de faptul că locuinţa ei are pereţi cu zid în toate părţile.

O delegaţie de doamne îi oferă prinţesei, din partea Capitalei, o diademă de perle şi briliante, pe care, primind-o, a declarat că aceasta va face parte din tezaurul Coroanei române, ca şi cea primită la Giurgiu.

Seara sunt organizate iluminaţii, retragere cu torţe şi o reprezentaţie de gală la teatru, cu o piesă ad-hoc, ce prezintă familiei domnitoare costumele şi moravurile româneşti."

Gloria Gării Filaret a durat mai puţin de trei ani. La sfârşitul anului 1872 este dată în exploatare Gara Târgovişte (Gara de Nord de astăzi). După trei luni, este finalizată legătura cu Gara Filaret prin Gara Cotroceni, o distanţă de aproximativ 7 kilometri de cale ferată, ceea ce a constituit multă vreme centura feroviară a Capitalei. Linia a fost desfiinţată în urmă cu câţiva ani, la construcţia hipermarketului Carrefour Orhideea, spune Radu Drăgan, tehnician la Muzeul Căilor Ferate Române.

"Când a venit Carol, s-a făcut un plan mare de înzestrare a teritoriului României cu cale ferată- nouă sute şi ceva de kilometri, enorm pentru acele vremuri", adaugă Drăgan. În prezent, în România există aproximativ 15.000 de kilometri construiţi, dintre care 9.000 sunt în exploatare.

Cârciumi la capăt de peron

La aproape 140 de ani de la inaugurare, gara, transformată între timp în autogară, se luptă să supravieţuiască. Şi o face aşa cum poate mai bine- şi-a luat drept chiriaşi mai multe cârciumi şi buticuri, deşi monumentul trebuia "conservat, protejat, restaurat şi pus în valoare" astfel încât să devină Muzeu Tehnic.

Straturile de vopsea au acoperit vechea faţadă. Pe locul fostelor şine stau cuminţi mai multe autocare, ferite de soare de o copertină metalică ce se sprijină în zidurile clădirii cu etaj de 140 de ani. Cladirea a fost concepută ca o gară de tip terminus şi construită sub forma unui careu. Marginile clădirii se închideau spre şine, formând o hală în care intrau cele trei linii de cale ferată.

"Legătura de cale ferată s-a făcut de la Giurgiu fiindcă produsele pentru import se transportau mai uşor pe Dunăre", explică Drăgan.  

De aproximativ o lună a început renovarea ansamblului. Au fost zugrăviţi pereţii, renovată baia, reparată fântâna albastră din curte. Zeci de ghivece de flori, aduse de angajaţii autogării, împrejmuiesc arteziana rotundă. "Erau mai multe, dar cei de la o petrecere dintr-o cârciumă de aici le-au furat", povesteşte Ştefania Şerbănescu, una dintre casierele de la autogară. Lucrează 24 cu 48 de ore, timp în care face de toate- taie bilete, dă cu mătura, strânge gunoiul. Autogara nu are o femeie de serviciu "pentru că nu sunt bani", însă doamna Ştefania nu se plânge, doar "ştie rostul la toate".

În curte, trei câini se joacă nestingheriţi pe o grămadă de nisip. Pensulele cu vopsea nu au ajuns încă la fântână, însă au trecut de "sala de aşteptare". Aici, vopseaua albastră, aleasă pentru că "rezistă la tăvăleală", este încă proaspătă. Curtea plină de gropi şi încăperile dărăpănate de la etaj îi aşteaptă pe cei care le-ar putea schimba faţa.

Istoria de pe pereţi  Două plăcuţe amintesc astăzi importanţa clădirii.

"Aici a fost construită în 1869 Gara Filaret, prima gară de cale ferată din Bucureşti", scrie pe una, ce a devenit un obiect de decor pentru cei care îşi beau liniştiţi berea la tejgheaua aşezată chiar în faţa plăcii. 

Puţin mai în stânga, o plăcuţă reaminteşte trecătorilor că  "Această clădire a fost prima staţie de cale ferată din Bucureşti inaugurată la 31 octombrie 1869 cu ocazia deschiderii liniei Bucureşti Filaret Giurgiu prima linie de cale ferată din Principatele Române". Dar numai celor dispuşi să facă un pas în faţă şi să ocolească cu privirea frigiderul cu băuturi răcoritoare aproape lipit de zid.

"Nu sunt de acord cu ce scrie acolo, că "a fost prima gară"! Aceasta ESTE prima gară din Bucureşti şi aşa ar trebui să rămână în conştiinţa tuturor", încheie Drăgan, care şi-ar dori ca în clădirea-monument să funcţioneze un muzeu. Actualul muzeu al Căilor Ferate a fost amenajat în 1953 în Calea Griviţei 193 B şi a fost deschis cu ocazia sărbătoririi centenarului liniei Bucureşti Filaret-Giurgiu.