Dacă vă bate gândul să vă faceţi un piercing, luaţi în calcul şi potenţiale complicaţii: alergia la bijuterie, deplasarea ei (în cazul în care nu e adecvată pentru acea parte a corpului sau nu e de calitate), cicatrizare inestetică, inflamaţie, infecţii, sângerări şi, în cazuri severe, septicemie (infecţie generală gravă).

Dacă nu sunt folosite instrumente sterile, apare riscul de transmitere a hepatitei B şi C, a sifilisului şi chiar a virusului HIV.

Risc mai mare de infecţie dacă locul se vindecă greu

Medicii spun că riscul de infecţie a unui piercing e cu atât mai mare cu cât vindecarea zonei e mai îndelungată. Dacă un piercing în lobul urechii se vindecă, de obicei, într-o lună, timpul de vindecare al unuia făcut în limbă poate fi de trei luni, iar pentru cele din buric şi mamelon chiar şi de şase luni.

"Timpul concret de vindecare diferă şi depinde de mai mulţi factori, printre care alimentaţia şi stilul de viaţă. În cazul unui fumător înrăit, stresat, cu o alimentaţie deficitară, piercingul se va vindeca mai greu decât în cazul unei persoane cu o alimentaţie bogată în minerale şi vitamine", explică Oana Clătici, medic dermatolog la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti. Gripa sau răceala pot, la rândul lor, îngreuna vindecarea.

Piercingurile linguale sunt cele mai predispuse infecţiilor, având în vedere că limba e un organ foarte vascularizat şi anumiţi nervi pot fi chiar secţionaţi în procesul de montare. Printre efectele nedorite se numără afec tarea simţului gustului, a nervilor limbii, care provoacă amorţeală şi probleme de mişcare, dar şi neplăceri la mestecare, înghiţire şi vorbire.

Mai mult, contactul direct cu gingiile poate duce la rănirea acestora şi chiar la fenomenul de retracţie gingivală. "Bilele piercingului lovesc gingia marginală din jurul dinţilor şi produc retragerea acesteia. Odată cu gingia se retrage şi osul şi poate apărea mobilitatea dentară (dinţii încep să se mişte). Aceste modificări sunt ireversibile şi nu mai pot fi tratate, pentru că osul, odată retras, nu mai creşte", avertizează dermatologul.

  • În perioada de vindecare a piercingului lingual trebuie evitate pe cât posibil lactatele şi băuturile carbogazoase, pentru că predispun la infecţii.

Piercingurile din lobul urechii nu ridică, de obicei, probleme, atât timp cât nu e afectat şi cartilajul. Piercingurile genitale însă pot răni partenerii, pot duce la ruperea prezervativului, iar cel din penis poate afecta erecţia.

Reguli de îngrijire

O importanţă mare în vindecarea piercingului o are îngrijirea ulterioară a zonei. Ea trebuie curăţată cu soluţii saline sterile sau săpunuri antimicrobiene, după spălarea mâinilor. Uscarea se face prin tamponare cu un şervet de hârtie de unică folosinţă.

"Soluţia salină se aplică o dată pe zi, nu mai mult de 10 minute, iar săpunul se va clăti în cel mult 30 de secunde, pentru a evita supracurăţarea ce ar putea irita zona", adaugă dermatologul Clătici.

Dacă zona se inflamează şi devine dureroasă, e foarte posibil ca rana să se fi infectat, iar dacă simptomele nu se ameliorează în 48 de ore, trebuie cerut ajutorul medicului.

În cazul în care e suspectată o infecţie, bijuteria nu trebuie eliminată pentru a permite drenajul infecţiei. Deşi sunt normale unele edeme, sensibilitate sau vânătăi, zona e vindecată doar dacă bijuteriile (mai puţin cele din lobul urechii) nu se mai pot deplasa liber.
CINE ARE INTERZIS LA PIERCING

Diabeticii, gravidele, cei cu dermatite

Piercingurile nu sunt indicate următoarelor categorii de persoane:

  • celor care au pielea sensibilă (se irită uşor, au pielea foarte pigmentată, cu multe aluniţe sau negi);
  • suferă de boli de piele, precum dermatită de contact, sau au leziuni la nivelul acesteia;
  • au diabet, hemofilie, boli autoimune, anumite boli de inimă sau alte afecţiuni care ar îngreuna procesul de vindecare al piercingului;
  • gravidelor sau femeilor care au planuri să rămână însărcinate. Piercingul din buric nu e recomandat gravidelor, iar cel din zona sânilor poate limita capacitatea de alăptare.