Evenimentul Zilei > Social > Campanie EVZ. Cultura , încotro? Actorul Mihai Constantin: „Trăim într-o țară în care adevărul te poate costa viața”
Campanie EVZ. Cultura , încotro? Actorul Mihai Constantin: „Trăim într-o țară în care adevărul te poate costa viața”

Campanie EVZ. Cultura , încotro? Actorul Mihai Constantin: „Trăim într-o țară în care adevărul te poate costa viața”

Thriller-ul politic „De ce eu?”, al lui Tudor Giurgiu, va fi lansat în cinematografele din toată țara pe 27 februarie

Actorul Mihai Constantin a acceptat să acorde un interviu EVZ, mai ales când a aflat despre campania „Cultura, încotro?”, pe care am început-o de curând.

Cum se trăia pentru teatru, ce înseamna cultura, în ce stare de spirit trebuia să fii pentru a reuși să rostești versul? Acestea au fost câteva dintre subiectele pe care le-am discutat cu Mihai Constantin în cadrul interviului nostru. De la el am aflat că pe vremea lui Ceaușescu nu sperai să ajungi la Berlin cu unul dintre filmele pe care le făceai ca actor, ci îți duceai cu demnitate și cu credință treaba până la capăt. Bani nu-ți dădea nimeni, aveai strictul necesar, dar nu se știe cum oamenii reușeau pe atunci să-și arate sufletul mult mai bine decât azi. „Astăzi constat că n-avem timp de nimic. E o alergătură nu știu după ce”, ne spunea la începutul dialogului actorul. Dacă s-ar întâlni cu el însuși pe stradă, tânăr, și-ar spune doar atât: „Rezistă!”.

Răzbunarea și crima, „arme des folosite” la noi în țară

– EVZ: Mihai Constantin, de ce ai acceptat rolul din filmul lui Tudor Giurgiu, „De ce eu?”

– Mihai Constantin: Pasiunea vieții mele nu e să fac film, dar subiectul mi s-a părut extrem de interesant. Mai ales că am avut ocazia să văd înregistrări reale ale unor momente cum ar fi percheziția din casa domnului Lele, cel de la care a pornit totul. De altfel, l-am și cunoscut personal. În acele înregistrări l-am văzut pentru prima oară și pe procurorul Panait. Un tip tânăr, care credea în dreptate și adevăr, cu personalitate puternică. Subiectul nu este o ficțiune, ci o poveste adevărată și teribil de tristă, într-o țară în care adevărul te poate costa viața.

– Descrie-ne personajul pe care- l interpretezi? Dă-ne câteva detalii despre acesta?

– Personajul meu este un tip aparent cumsecade, cu un comportament patern, vizavi de victima sa. De altfel, el îi dă și lovitura de grație. Tocmai din acest motiv, interpretez un monstru. Un om lipsit de scrupule, într-o țară în care șantajul, linșajul, răzbunarea și crima sunt „arme” des folosite. Întâmplător, sau nu, astăzi trăim zi de zi același lucru. Un spectacol grotesc, cu personaje care, până mai ieri, păreau îngeri.


FOTO: Un fi lm care spune o poveste adevărată, nu o fi cțiune. „De ce eu?”, de Tudor Giurgiu, un film așteptat de spectatorii români cu sufletul la gură



„Sper ca filmul să fie remarcat și înțeles”

– A fost greu la filmări?

-Chiar dacă m-am dus pregătit la filmări, cu textul învățat, am mai avut și greutăți, blocaje. E complicat să depinzi, din punctul meu de vedere, de lumină, peliculă, timp, program… Dacă poți acum, bine, dacă nu… Pot spune însă că în spate a fost o echipă extraordinară. Niște oameni tineri care zbârnâie pur și simplu și care se pricep la tot felul de lucruri.

– Publicul se află în fața unei alegeri la care nu se aștepta. Să aștepte cu interes premiera unui film românesc. Ești de acord?

– Da. Se pare că publicul românesc așteaptă filmul cu mare interes. Românii nu mai merg la fim la fel de des ca înainte, pentru că în primul rând s-au dărâmat cinematografele, iar la mall parcă nu mai e aceeași atmosferă care era în cinematografe când eram eu copil. La acest început de februarie suntem invitați la Berlin. Sper ca filmul să fie remarcat, mai ales de cei care trebuie să înțeleagă ceva din această poveste.

– Mihai Constantin, mai există cultură la noi în țară?

– Dacă mai există cultură? Bună întrebare. Pare să fi dispărut… Cel puțin teatrul. Din păcate, tinerii actori nu prea mai au de la cine să învețe. Dar nici entuziasmul nu e extraordinar. Nu văd spectacole, nu citesc, nu cunosc actori importanți… Habar n-au cine a fost Gina Patrichi… Sper, totuși, ca acest film să fie văzut de cât mai mulți tineri, să înțeleagă ce s-a petrecut aici. Până una alta, eu rămân devotat teatrului și legilor lui. Am o viață frumoasă. Continui să joc în spectacole, plus în „Revizorul”, la Teatrul Național, și în „Scrisoarea pierdută”, tot acolo. Am avut noroc. Vă pup.