Biserica Ortodoxă îl prăznuiește astăzi, 15 septembrie, pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș. El s-a născut în anul 1568 în orașul Raguza, din Dalmatia și provenea dintr-o familie de creștini vlahi.

Numele său de botez a fost cel de Iacob. După moartea tatălui, mama și copilul au plecat și s-au mutat la sudul Dunării, în Ohrida. Aici, Iacob a primit o creștere aleasă.

Atunci când a împlinit vârsta de 15 ani, băiatul a intrat la Mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida. Apoi, după cinci ani merge la Muntele Athos, acolo unde intră la Mănăstirea Pantocrator.

Aici, după aspre osteneli, se călugărește și primește un nou nume, cel de Iosif.

La Pantocrator, cuviosul schimonah Iosif se nevoiește mulți ani împreună cu monahi greci, români și macedoneni, deprinzând meșteșugul luptei duhovnicești, înfrânarea, postul, privegherea de toată noaptea, ascultarea și smerenia.

Calendar Ortodox, 15 septembrie. Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș

Apoi, se face sihastru în pădurile din împrejurimi, nevoințele aducându-i din partea lui Dumnezeu darul rugăciunii inimii, dar și pe cel al facerii de minuni, vindecând mulți bolnavi, îndeosebi pe ologi.

Impresionați de aceste daruri duhovnicești, părinții mănăstirii îl cheamă în obște și decid să îl facă preot și duhovnic al călugărilor.

Vestea despre lucrarea sa duhovnicească ajunge până la partriarhul Constantinopolului. Cel care îl trimite pe Iosif ca egumen la marea lavră a Sfântului Ștefan de la Adrianopol, iar după șase ani este pus egumen la marea lavră Cutlumuș de la Athos, ctitorie a domnilor Țării Românești, din a cărei obște făceau parte mulți români.

După ce formează mulți fii duhovnicești, se retrage în liniște în vecinătatea Mănăstirii Vatoped.

Răposând însă mitropolitul Timișoarei, românii din Banat se gândesc ca înlocuitor la cuviosul Iosif, deși acesta avea 82 de ani, doarece era vestit în toate țările balcanice și cinstit ca sfânt în viață.

În anul 1650, în ziua de 20 iulie, este hirotonit arhiereu și este așezat în scaunul de mitropolit al Timișoarei, unde păstorește cu vrednicie timp de trei ani.

Apoi, în anul 1653, se retrage la Mănăstirea Partoș, în apropiere de Timișoara. Iar aici mai trăiește încă trei ani și își dă sufletul în mâinile Domnului la vârsta de 88 de ani, în noaptea de 15 august 1656, de praznicul Adormirii Maicii Domnului.

În momentul trecerii sale la cele veșnice, clopotele mănăstirii au început să bată singure.

Este înmormântat în naosul bisericii mănăstirești, iar în 1956 moaștele sale sunt mutate la catedrala mitropolitană din Timișoara.

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș a fost trecut în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 28 februarie 1950, iar proclamarea oficială a canonizării a avut loc în octombrie 1956, cu dată de pomenire 15 septembrie.