Actualitate
Calendar creștin ortodox, 14 martie. Sfântul Benedict din Nursia, cel care și-a săpat singur mormântul
Sursa: doxologia.ro
Din cuprinsul articolului
Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește astăzi, 14 martie, pe Sfântul Benedict din Nursia, al cărui nume în latină înseamnă „binecuvântatul”.
Sfântul Benedict din Nursia s-a născut în jurul anului 480 în provincia romană Nursia, având părinţi bogaţi şi creştini. Aceștia l-au trimis la şcolile din Roma în vremea când orașul era stăpânit de regelui herul Odoacru. Roma trecea atunci printr-o mare decădere din punct de vedere moral. Acest lucru l-a mâhnit pe tânărul Benedict, astfel că a părăsit cetatea şi pe colegii vicioşi şi s-a retras în munţii Subiaco unde a rămas trei ani.
Acolo l-a găsit monahul Roman, care l-a şi tuns în monahism. În acest timp, Benedict a fost învrednicit de bunul Dumnezeu cu puterea de a săvârși minuni şi vindecări. Apoi, a devenit stareţ la Mănăstirea Vicovara la cererea călugărilor de acolo. După un timp, a revenit în Subiaco. Împreună cu ucenicii săi, printre care şi fii de senatori ca Maur şi Placidiu, a zidit mai multe mănăstiri precum cea de la Monte Cassino, întemeiată înanul 529.
Viaţa sa a fost scrisă de Sfântul Grigorie cel Mare sau Dialogul după mărturiile celor patru ucenici ai lui Benedict: Constantin, Valentin, Simplicius şi Onorat. Cu şase zile înainte de sfârşitul vieţii pe pământ, Sfântul şi-a săpat singur mormântul.
În ziua a şasea a cerut să fie dus în Biserică. S-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi după ce a dat povețe ucenicilor a trecut la cele veşnice în aceeaşi zi de 14 martie 543. Avea 63 de ani. O parte din moaştele Sfântului Benedict se află la Mănăstirea Monte Cassino. O altă parte au fost duse pe la sfârşitul veacului al VII-lea la Mănăstirea Fleury din Franţa.
Rugăciune către Sfântul Benedict din Nursia
O, Sfinte al lui Dumnezeu şi făcătorule de minuni Benedicte, cine va putea cu adevărat să spună ostenelile tale cele din toată viaţa ta? De aceea mai mult te-ai sârguit de a ascunde isprăvile cele duhovniceşti decât a le arăta. Ai urât slava lumii şi ai fugit de dânsa până ce Dumnezeu a binevoit a te descoperi şi la vreme a te pune în sfeşnicul Bisericii Sale spre folosul monahilor şi al tuturor creştinilor.
Cu multe daruri de la Dumnezeu ai fost împodobit şi ca un soare duhovnicesc în lume ai strălucit. Te-ai arătat desăvârşit în lucrarea tuturor faptelor bune şi prin pilda vieţii, mai mult decât prin vorbe, pe ucenicii tăi la calea mântuirii i-ai povăţuit.
Tu, pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit şi crucea ostenelilor şi a răbdării dus-o până la sfârşit. Aceasta înţelegând, noi nevrednicii, despre sfânta ta viaţă şi crezând că mare îndrăzneală ai către Prea Bunul Dumnezeu, venim cu rugăminte către tine, să te rogi, ca prin mila Domnului şi prin sfintele tale rugăciuni să dobândim milă şi iertare în toată viaţa noastră, în vremea sfârşitului şi în ziua judecăţii de apoi. Amin!
