Petru Groza. Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Petru Groza a devenit Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri în Guvernele Constantin Sănătescu II și Nicolae Rădescu. În perioada 16 aprilie-13 decembrie 1921, fusese ministru fără portofoliu în Guvernul Averescu. Într-un al doilea Guvern Averescu, în mai-iulie 1926, a fost Ministrul Lucrărilor Publice.
Petru Groza îi sărută picioarele lui Stalin!
La începutul anului 1945, Groza este principalul as din mâneca Partidului Comunist. Un volum semnat de Vartan Arachelian, dedicat unor dialoguri cu omul politic țărănist Corneliu Coposu amintește o presupusă afirmație a lui Petru Groza despre cum ar fi obținut binecuvântarea lui Stalin pentru a fi noul șef de Guvern:
„M-am apropiat de el. Acesta stătea pe un soi de cotineaţă, ceva mai înaltă ca podeaua. M-am aruncat în genunchi, i-am sărutat picioarele şi i-am spus: În sfârşit mi-am atins idealul de mic copil. Ziua asta va fi cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Stalin, vădit impresionat, m-a luat de braţ, m-a ridicat, m-a îmbrăţişat. Îi făcuse o impresie deosebită circul meu şi pe urmă l-am câştigat. Eram un teatralist fără pereche”
Simplu teatru sau calcule bine făcute?
Despre Petru Groza se pot spune multe: cameleon, profitor, om fără scrupule, diletant, ignorant etc. Nu se poate afirma însă faptul că nu ar fi avut cultură. Ori, un om ca Groza știa câte ceva despre culisele Puterii și despre tradița „Înaltei Porți”. Cine vrea să înțeleagă ce înseamnă „Înalta Poartă”, recomand excelenta carte „Complexul Înaltei Porți”, apărută la Editura de Carte în 2025, sub semnătura istoricului și jurnalistului Dan Andronic!
Pe scurt, Petru Groza știa că domnitorii medievali pupau papucul sultanului. Acum, sultanul era un student la Teoogie exmatriculat, Stalin, iar Stambulul era Moscova. Dintr-o discuție cu un reputat istoric, turcolog celebru și diplomat de elită român, de etnie turco-tătară. Tasin Gemil, am aflat că Stalin toată viața lui a fost un georgian. În Georgia (numită Gruzia în Rusia Țaristă). exista tradiția unui staroste, numit „tamada”. El juca rolul symposiarchului din Grecia Antică sau a starostelui de nuntă care dădea tonul.
Ori, evident, Petru Groza nu putea să nu aibă în vedere cine era Stalin! De aici, ne putem explica de ce Petru Groza a jucat cum a jucat.
6 martie 1945 - Groza, în fruntea Guvernului de la București
Data de 6 martie 1945 este un epilog relativ întârziat al oficializării controlului politic al comuniștilor asupra Executivului. Clasa politică românească din august 1944 și până în martie 1945 și chiar până la finele lui februarie 1945 era destul de rezistentă și credea în sprijinul occidental. De aceea, comuniștii nu s-au putut impune imediat, așa cum și-ar fi dorit Stalin.
Evident, o problemă era prepondenrența comuniștilor de origine maghiară și evreiască în posturile cheie din partid, în timp ce comuniștii români erau mai puțini și mai puțin școliți. Un burghez ca Petru Groza (și Andrei Ianuarevici Vîșinski era un burghez, născut la Odessa!) a fost soluția lui Dej pentru a nu avea de a face cu Pătrășcanu, Bodnăraș sau Maurer în fruntea Guvernului.
