Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Dragos Bucurenci: "Daca drumul spre infern ar trece prin Bucuresti, pacatosii ar putea sa respire usurati, pentru ca n-ar mai ajunge niciodata la destinatie."
Stiu ca nu este nicio noutate, dar o spun aici cu speranta ca cineva la Primaria Bucurestiului citeste ziarele. Nu ma astept ca Adriean Videanu sa reactioneze in vreun fel, pentru ca am ajuns sa ma indoiesc ca Adriean Videanu exista cu adevarat. Banuiesc ca cineva se joaca cu nervii nostri sub acest nume si ca adevaratul Adriean Videanu zace prin vreun depozit al primariei, cu bateriile scoase, cu circuitele ruginite, asteptand alegerile.
Orice om care merge zilnic la serviciu observa ca traficul din Bucuresti a devenit un calvar. si nu de ieri, de azi, ci de acum aproape un an. Aproape 12 ore pe zi centrul Bucurestiului este pur si simplu blocat, iar singurii care circula liber sunt pietonii, biciclistii si injuraturile. Dar pe Adriean Videanu nu pare sa-l preocupe problema traficului.
Vizionarul primar are alte treburi: zgarie-nori, reasfaltari si borduri peste borduri. Nicio masura, niciun program nu se refera la problema traficului. Nu exista niciun program de informare publica in legatura cu ambuteiajele, nicaieri nu sunt semnalizate rute secundare, transportul in comun are abia cateva benzi rezervate, nimanui nu-i trece prin cap ca e nevoie de o taxa de centru, ca in Londra, nimeni nu creeaza facilitati pentru vehiculele cu mai multi pasageri, ca in multe alte tari din Europa. Exceptie notabila face Pasajul Basarab, care rezolva o problema punctuala, dar produce vremelnic o alta, si mai grava.
In schimb, se reasfalteaza strazi perfect asfaltate, se vopsesc impracticabile piste pentru biciclisti si se monteaza borduri suprainaltate, un fel de ruleta ruseasca pentru vehiculele pe doua roti si pentru scaunele cu rotile. Iar totul se petrece toamna, dupa o binemeritata pauza pe timpul verii.
De vreo doua luni, circuland prin Bucuresti, nu reusesc sa scap de senzatia ca Adriean Videanu ne ia de prosti. Totul se petrece intr-un innebunitor pas de tango, in care nici nu apucam sa facem doi pasi inainte, ca ne trezim adusi, cu buldozere si picamere, inapoi de unde-am plecat.
M-am intrebat daca primarul merge cu masina la serviciu. Cu bicicleta sigur nu merge, as fi auzit. Iar girofar nu mai au decat presedintele si primul-ministru. Si atunci ce-l impiedica pe Adriean Videanu sa vada proportiile dezastrului? Oare sa fi descoperit primarul, ca un personaj de-ale lui Bulgakov, a cincea dimensiune? Te pomenesti ca da, altfel nu inteleg cum se descurca in traficul din Bucuresti. Sau poate doarme la primarie?
Mai stii...
Am eliminat pe rand toate ipotezele si am ajuns la concluzia ca Adriean Videanu a ajuns o contradictie in termeni: un gospodar al urbei care, in loc sa faca ceva ca sa fluidizeze traficul, pare hotarat sa-l aglomereze cu orice pret, de dragul unui asfalt mai mult ca perfect si al unor borduri mai mult ca niste balustrade.
Dar asa ceva n-are cum sa existe, asa ca nu ramane decat o singura explicatie: Adriean Videanu nici n-a existat, dar pentru ca nepasarea edilitara trebuia sa poarte un nume, bucurestenii i-au spus „Adriean Videanu”.
Recomandările noastre
