Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, s-a întâlnit azi la Bruxelles cu şeful regimului autoritarist din Uzbekistan, Islam Karimov, pe fondul unor critici aspre ale societăţii civile, care a condamnat relaţia călduţă a oficialilor de la Bruxelles cu despotul din Asia Centrală. În timpul scurtului său sejur la Bruxelles, Karimov, criticat pentru situaţia deplorabilă a drepturilor omului din Uzbekistan, mai avea programate întâlniri cu comisarul european pentru enegerie şi cu secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen.

Barroso şi Karimov nu au apărut în faţa presei după întâlnire, un fapt neobişnuit pentru protocolul Comisiei Europene.

În schimb, o declaraţie dată publicităţii de preşedintele Comisiei la puţin timp după întâlnire a precizat că aceasta a fost „extrem de deschisă”. „Am discutat despre principalele preocupări ale Europei, în special despre drepturile omului şi libertăţile fundamentale, care stau la baza politicii externe a UE”, a precizat Barroso în comunicat.

Barroso a mai spus că liderul uzbek şi-a exprimat angajamentul pentru aprofundarea reformelor democratice în ţara sa.

În timpul zilei, mai multe organizaţii neguvernamentale internaţionale au protestat în faţa sediului executivului UE faţă de vizita preşedintelui uzbek şi i-au cerut lui Barroso să „nu negocieze adevărul” cu liderul de la Taşkent, notează Agerpres. În conferinţa de presă cotidiană a Comisiei, purtătoarea de cuvânt Pia Ahrenkilde-Hansen a spus că executivul Uniunii Europene este în acord cu „angajamentul critic şi condiţional” exprimat de Consiliu, în octombrie 2010, în ceea ce priveşte relaţiile cu Uzbekistan.

Masacrul de la Andijan

Organizaţiile internaţionale pentru apărarea drepturilor omului au criticat în repetate rânduri Uniunea Europeană pentru toleranţa manifestată faţă de autorităţile de la Taşkent în privinţa drepturilor omului și au condamnat decizia de ridicare a sancţiunilor ce fuseseră impuse Uzbekistanului după crimele comise de forţele de securitate la Andijan, în mai 2005, notează Agerpres.

Criticile fac de altfel în mod special referire la incidentele din 2005, când forţele de securitate ale regimului Karimov au deschis focul asupra protestatarilor de la Andijan şi au ucis câteva sute de persoane. O anchetă internaţională asupra incidentelor nu a fost realizată până acum, iar numărul exact al victimelor rămâne necunoscut.

Organizaţiile care militează pentru drepturile omului subliniază că situaţia din Uzbekistan este în continuare sumbră. Apărători ai drepturilor omului şi jurnalişti independenţi din Uzbekistan sunt victime ale hărţuirilor, bătăilor şi detenţiei în absenţa unui proces judiciar corect. Unul dintre aceşti militanţi este Isroil Holdorov, condamnat la 6 ani de închisoare în februarie 2007, în urma exercitării libere a dreptului la exprimare şi asociere.   „Zilnic în Uzbekistan sunt oameni torturaţi, hărţuiţi, bătuţi sau încarceraţi numai pentru că au curajul să vorbească. Indiferent de cât de importante ar fi relaţiile comerciale, Uniunea Europeană nu poate închide ochii la abuzurile grosolane la adresa drepturilor omului”, a declarat Nicolas Beger, director al biroului de la Bruxelles al Amnesty International.

Raportul anual al organizaţiei Human Rights Watch, dat chiar azi publicităţii, arată că Uniunea Europeană a adoptat o atitudine ''servilă'' faţă de Uzbekistan. La rândul său, Federaţia Internaţională pentru Drepturile Omului (FIDH) apreciază că, „prin primirea lui Karimov, Uniunea Europeană trimite un mesaj extrem de neliniştitor”. Ce vrea Europa de la Karimov?

Poziţia mult prea indulgentă a Bruxellesului faţă de Taşkent poate fi explicată mai ales prin faptul că Uniunea Europeană caută să-şi reducă dependenţa energetică de Rusia, iar resursele de gaz din Uzbekistan pot fi o alternativă deloc de neglijat.

Teoretic, Uzbekistanul ar putea deveni o sursă pentru proiectul Nabucco. Un astfel de plan ar fi totuşi destul de greu de pus în practică, în condiţiile în care statul din Asia Centrală nu are încă o infrastructură energetică pusă la punct şi nici capacitatea de a explora şi exploata rezervele de gaze.

Există şi un interes în domeniul securităţii, iar secretarul general al NATO a semnalat azi acest lucru. Uzbekistanul are graniţă comună cu Afganistanul şi a oferit NATO drept de tranzit pentru echipamentele ce sunt transportate pentru soldaţii aliaţi.  

„Mă gândesc la binele soldaţilor noştri din Afganistan: trebuie să ne asigurăm că le putem oferi echipamentul necesar pentru operaţiunile lor zilnice”, a spus azi Rasmussen.