Comisia Europeană a prezentat astăzi propunerea privind introducerea taxei pentru tranzacţiile financiare. Astfel, s-ar putea alimenta anual bugetul UE cu circa 55 de miliarde de euro.
UPDATE 15.12: Marea Britanie se opune taxei pe tranzacţii financiare, anunţă BBC. Oficialii de la Londra susţin că nu se opun, de fapt, introducerii acestei taxe, ci că această taxă trebuie introdusă pe plan global. Băncile, întreprinderile de investiţii, societăţile de asigurare, fondurile de pensii, întreprinderile pentru investiţii colective în valori mobiliare, fondurile de investiţii alternative precum fondurile speculative etc. vor trebui să plătească această taxă.
Comisia a propus ca taxa să fie percepută pe toate tranzacţiile cu instrumente financiare efectuate între instituţiile financiare, dacă cel puţin una dintre instituţiile financiare respective este considerată ca fiind stabilită în Uniunea Europeană. Instrumentele financiare în cauză sunt produse de tipul acţiunilor, obligaţiunilor, instrumentelor derivate şi instrumentelor financiare structurate.
Nu se va face nicio diferenţă între tranzacţiile efectuate pe pieţe organizate şi tranzacţiile efectuate pe pieţe extrabursiere (OTC), ambele fiind impozitate.
Nu vor fi taxate tranzacţiile în care sunt implicate gospodării particulare sau IMM-uri. De exemplu, ipotecile imobiliare, împrumuturile bancare acordate IMM-urilor sau contribuţiile la contracte de asigurare nu ar fi incluse. Nu ar fi impozitate nici tranzacţiile valutare spot şi nici majorările de capital efectuate de întreprinderile sau organismele publice, inclusiv, de exemplu, cele efectuate de băncile de dezvoltare publice prin emiterea de obligaţiuni şi acţiuni pe piaţa principală.
Taxa pe tranzacţiile financiare ar urma să aibă la bază principiul reşedinţei fiscale a instituţiei financiare sau a traderului. Impozitarea ar trebui, prin urmare, să aibă loc în statul membru în care se consideră că este stabilită instituţia financiară implicată în tranzacţie. Acest lucru ar contribui la reducerea riscului de delocalizare, deoarece o tranzacţie financiară ar fi impozitată de fiecare dată când este implicat un rezident al UE, chiar şi în cazul în care tranzacţia a fost efectuată în afara UE.
Ce argumente are Comisia Europeană?
Bruxelles-ul îşi argumentează această decizie prin faptul că sectorul financiar trebuie să returneze astfel ajutorul primit din partea guvernelor de la începutul crizei. De asemenea, Comisia Europeană susţine că un cadru coordonat la nivelul UE ar ajuta la consolidarea pieţei interne a serviciilor financiare, evitând denaturarea concurenţei şi descurajând activităţile de tranzacţionare riscante. În plus, ar constitui un semnal puternic de susţinere a introducerii unei astfel de taxe la nivel mondial. Reprezentanţii Comisiei Europene consideră că o taxă pe tranzacţiile financiare este necesară nu numai la nivelul UE, ci şi la nivel mondial, deoarece pieţele financiare sunt din ce în ce mai interconectate şi au o dimensiune globală. Prin propunerea unei taxe pe tranzacţiile financiare în primul rând la nivelul UE, Comisia doreşte să fie în măsură să promoveze o astfel de taxă la nivel mondial în cadrul G20.
În opinia Bruxelles-ului serviciile financiare sunt, în majoritatea cazurilor, scutite de plata TVA (din cauza dificultăţilor legate de evaluarea bazei de impozitare). Aceasta duce la subimpozitarea serviciilor financiare. În plus, sectorul financiar beneficiază de marje de profit foarte ridicate, precum şi de protecţie implicită din partea guvernelor, în condiţiile crizei economice actuale.
Pe de altă parte, executivul comunitar reaminteşte de un Eurobarometru, conform căruia 65 % din cetăţenii europeni sunt în favoarea unei taxe pe tranzacţiile financiare.
Recomandările noastre
