Bogdan Ficeac: „Care mai sunt valorile noastre? Că noi nu mai știm nici măcar ce e bine și ce e rău”.

Trăiesc și acționez în fiecare zi cu gândul că de ideile mele și de faptele mele depinde viitorul țării mele”.

Bogdan Ficeac a dezvăluit în emisiunea „Dosare de presă”, la EvZ TV, că acesta  este modul său personal de a se raporta la viața cetății.

„De fiecare dată când îmi vine să-i comentez pe alții că de ce nu au făcut aia sau ailaltă, mă gândesc „Dar eu ce am făcut? Ce am făcut eu pentru mine, pentru colectivitatea mea, pentru țară?

Eu, de exemplu, am scris și deja a apărut în 8 ediții „Tehnici de manipulare”. Și cred că a pătruns așa, cât de cât să mai trezească lumea, „uite cum se lucrează cu mentalul. E bine totuși că a intrat în bibliografia referință la Jurnalism, la Academia de Poliție, la SRI, la Comunicare, la Sociologie. Am mai scris „Cenzura comunistă și formarea omului nou”, despre modul în care s-a creat sistemul cenzurii în România și cum a început să modifice mentalul colectiv. Ăsta este idealul oricărui lider totalitar: „Să fac poporul meu să gândească sincer în ceea ce-i spun eu. Nu așa că-i strâng degetele în ușă, că-l ameninț cu poliția”.

(…) Deviza „Ori ești cu noi, ori ești împotriva noastră” nu înseamnă să te gândești. Lenin spunea că intelectualii „sunt șovăielnici. Ar cam trebui să scăpăm de ei. Ce te gândești? Ori faci cum zicem noi, ori la revedere, ești dușmanul nostru!”

Ori e alb, ori e negru! Când toată viața asta a noastră e o multitudine de tonuri de gri, o multitudine de întrebări, de răspunsuri, de reflecții. „Am făcut bine? Am făcut rău? Cum o fi mai bine”… Și-acum e la fel. „Ori faci cum zicem noi, ori ești un dușman al poporului, ești un nenorocit!”, a declarat Bogdan Ficeac.

„Care mai sunt valorile noastre? Că noi nu mai știm nici măcar ce e bine și ce e rău”

Reputatul scriitor și jurnalist consideră că marea necunoscută a vremurilor noastre este ce anume menține împreună o nație.

„Mari sociologi ai acestei lumi, Emile Durkheim, Max Weber și alții, și-au pus mereu întrebarea „Domnule, ce menține o nație laolaltă? De ce unele nații se fărâmă și se risipesc în toate zările și alte nații reușesc să reziste peste veacuri, să crească, să se întărească, să reprezinte ceva.

Și ei spuneau foarte clar. Cel mai nobil sentiment uman este comuniunea socială; să te unești cu ceilalți în numele unor idealuri, a unor valori care creează și normele respective. Să ai niște valori comune care de fapt creează identitatea ta națională. Care mai sunt valorile noastre? Că noi nu mai știm nici măcar ce e bine și ce e rău. Nu se mai face deosebirea între bine și rău; se face deosebirea între șmecher și prost”, este de părere Bogdan Ficeac.

Am introdus în vocabularul public noțiunile de „contribuabil” și „decident politic”

După bursa pe care a avut-o în 1994-1995 la Universitatea Stanford, Bogdan Ficeac a fost cel care introdus  în România noi cuvinte, adaptabile timpurilor și vremurilor.

„Eu am introdus în vocabularul public noțiunea de contribuabil. Că văzusem acolo ce importanță au plătitorii de taxe, cum se declară veniturile. Și când m-am întors și mai scriam editoriale și nu știam cum să le zic. „Plătitori de taxe” sună prea lung. Și m-am tot gândit. „Contribuabili” sună bine.

Și am mai venit și cu alte chestii. „Decident politic”: l-am folosit cât l-am folosit, până când a intrat în limbajul comun. Nu sunt chestii inventate de mine. Dar atunci, pentru societatea românească, eu zic că a fost foarte important să vadă electoratul că, „bine-rău, dar eu pot să hotărăsc soarta țării mele”.