Aproape toți demnitarii, mai mari sau mai mici, au în preajma lor consilieri, unii angajați, alții doar sfătuitori de vocație, mulțumiți cu simpla recompensă că pot fi parte din anturajul demnitarului, de a participa la mese sau sindrofii sau că îi pot folosi numele la alte întâlniri.

Unii dau sfaturi bune, concep strategii, rezolvă situații, alții însă...

Acești ”alții” cred că au fost în apropierea demnitarilor care și-au pierdut pe parcursul scandalului ”Căminelor de bătrâni” funcțiile și unii, care o aveau, influența politică.

Prin cercurile cu apetit pentru cafelele fără zahăr din Nordul Bucureștiului, un fel de Capitală a Capitalei, când apare o dezvăluire despre unul dintre meseni imediat se găsește un cor de ”tipi informați” care știu că e o făcătură, publicată pe bani sau în virtutea unei relații oculte cu primii deținători ai informațiilor.

OK, poate că unele așa și sunt, ”servite” sau, ca să fiu pe placul propriului meu anturaj, poate că multe sunt ”servite”.

Problema nu ar fi asta, pentru că lovirea adversarului face parte din Jocul Puterii, e o regulă pe care ți-o asumi dacă vrei să joci în altă Ligă decât cea unde te-a lăsat RATA cu care ai ajuns prima oară-n București, ci faptul că următorul sfat primit de la astfel de consilieri este ”Stai liniștit! Trece!”

La cei mai mulți consilieri moderni acest ”Trece!” nu e bazat pe vreo documentare, pe surse din redacțiile care au publicat sau pe legături cu oameni care ar putea cunoaște subiectul. Ei doar spun ”Trece!” și comandă încă o cafea pe banii demnitarului bazându-se pe o realitate cruntă a lumii în care trăim: parte din cei doi litri de lichid băuți zilnic de fiecare dintre noi este suma paharelor de apă în care s-au consumat furtuni de care nu mai pasă nimănui după câteva zile.

Cine mai știe azi numele copilului care recita din Eminescu sau cel al solistului de la Eurovision? Iar acum ceva timp părea că ninja ai tastaturilor erau gata să verse sânge de om ca să-și susțină părerea. Aveai impresia că se destramă familii, prietenii de-o viață doar pentru că fiecare vedea altfel dresul purtat de cântăreț sau descifra diferit mesajul copilului recitator.

Ghinonul demnitarilor este că unele scandaluri nu ”Trece!”, ca să fac o licență, fără a lăsa urmări.

Nu m-a interesat cazul când a apărut în primăvară, dar analizând acum ce s-a publicat atunci îmi dau seama că nu puteai trata problema doar cu un ”E făcătura adversarilor! Trece!” Probabil de aceea și s-a mimat o acțiune în aceste aproape cinci luni.

Era vorba de viețile unor oameni!

Ce l-a împiedicat pe Nicolae Ciucă să dispună controalele făcute după descinderile DIICOT? Proștii sfătuitori. Nu am niciun dubiu. De ce la ministerele azi lovite de furtuni nu s-au făcut verificările și demiterile atât de trâmbițate astăzi? Din cauza consilierilor de tip ”Lasă! Trece!” și a eșaloanelor inferioare care-și simțeau comoditatea amenințată. De ce consiliera de la Ministerul Familiei nu s-a suspendat de la prima dezvăluire? Pentru că a crezut că trece.

Au fost proști și au avut sfătuitori la fel de proști, dar mai șireți.

De ce spun ”mai șireți”? Pentru că demnitarul părăsește fotoliul odată cu consilierii săi, dar ei se repliază rapid și în câteva zile îi vezi pe lângă altul gata oricând să-i ofere un sfat: ”E o făcătură! Lasă că trece!”

Oricum nu au altul.