Chiar dacă îşi va face o jumătate de oră să se întâlnească cu Băsescu , timpul protocolar obişnuit pentru un şef de stat al unei ţări "mici", Barack Obama va avea în minte cele două evenimentele- gigant ale momentului: comemorarea atacurilor de la 11 septembrie şi planul economic de relansare.
Discursul recent al lui Obama din Congres vorbea de intenţia de a injecta aproape o jumătate de triliard în economie, pentru a susţine relansarea. Obama, evident, se vrea reales pentru un al doilea mandat - Băsescu nu are această problemă. Dar în timp ce America pompează bani în economie - ţintite către infrastructura statelor federale, România nu reuşeşte a cheltui nici măcar fondurile din buget de care dispune - pentru a nu a mai aminti de fondurile europene cheltuite sub 10%. Aceasta infrastructură e vitală şi pentru multinationalelele americane. De exemplu, Ford nu beneficiază nici acum de drumul promis pentru a-şi putea exporta maşinile produse la Craiova. De drum nu beneficiază nici Nokia de la Cluj, dar slavă domnului că preşedintele nu merge şi în Finlanda.
Ministerul nostru de Externe, prea preocupat de a-şi da cu părerea despre Libia , chestiunea palestiniana şi sistemul de vot al romanilor din afară României, nu se va mai osteni, probabil să pună pe masă ultimele două articole de impact din presă americană. Ultimul, chiar pe prima pagină în Internaţional Herald Tribune vorbea despre corupţia din Bulgaria şi România şi dilemele europenilor în acceptarea noastră în sistemul Schengen. Ilustraţia acestui articol era o mândră vila a unui şef de vama de la Iaşi sau Botoşani. Al doilea articol, din New York Times povesteşte drama Alinei Lungu. Deşi femeia însărcinată mituise bine un doctor ginecolog, acesta a avut altă treabă şi a lăsat-o să zacă în travaliu 12 ore, înainte de a veni să constate ce trebuia observat înainte - cordonul ombilical era în jurul gâtului bebeluşului, bebeluş născut orb din această pricină. Acestea sunt ziarele citite de americani.
Din partea românească , mă aştept la lucruri hiper-previzibile: susţinem America în Iraq şi Afganistan (deşi beneficii nu prea avem din asta), vrem vize şi mai multe investiţii. Răspunsurile vor fi la fel de previzibile: un mulţumesc pentru Iraq şi Afghanistan, deşi am plătit cu mulţi morţi şi nu am beneficiat nici măcar de câteva contracte de reconstrucţie , un "nu" politicos pentru vize (nu am ajuns la nivelul la care sub 8% din vizele depuse să fie respinse), iar în ce priveşte investiţiile există posibilităţi, atâta vreme cât continuă lupta anti-coruptie. Nu se va vorbi nimic despre Teo Peter, cel ucis de un funcţionar al Ambasadei SUA scăpat basma curată, despre corupţia descoperită de un tribunal american apropo de contractul de autobuze pentru capitala şi nici despre explozivă declaraţia recentă a comisarului pentru drepturile omului din Consiliul Europei, Hammarberg, cum că România ar fi găzduit ilegal prizonieri CIA şi "nu are o voinţă reală pentru aflarea adevărului".
Ne puteți urmări și pe Google News
Ce ar putea obţine Băsescu dacă ar fi bine consiliat? În primul rând, sprijin american pentru tot ceea ce înseamnă industria aviatică, de la preluarea Avioane Craiova, producţia de componente în România până la posiblitatea de privatizare a unor aeroporturi. În al doilea rând, ar putea solicita energic includerea României între partenerii contractuali şi sub-contractuali în refacerea Iraqului, inclusiv sprijin pentru rambursarea mai rapidă a datoriei, care şi aşa a fost redusă cu 80%. În al treilea rând, ar putea solicita o delegaţie economică americană pentru industria auto şi cea energetică, pentru a atrage cât mai multe firme în România după sosirea Ford. În al patrulea rând, ar putea face o întâlnirile cu toate marile bănci americane, cărora ar trebui să le facă propunerea directă de a se alătura Citibank şi a de veni în România. Nu în ultimul rând, ar putea face o presiune, prin guvernul federal asupra Bechtel. În lipsa de altceva, ne mai ajuta câte un serial american: Noapte bună, România oriunde te-ai afla!
Recomandările noastre
