Cândva a fost adevărat că PSD controla cu autoritate Moldova și Muntenia iar candidații anti-PSD se bazau pe Ardeal și București. Acest "cândva" = 1992.
De atunci lucrurile s-au schimbat cu repeziciune.
Capitala și Ardealul (exclusiv Harghita și Covasna care au un comportament de vot aparte) au dat 39,4% din voturile exprimate în turul doi al alegerilor din 2004.
În 2009, aceleași spații geografice livrau 39,8% din voturile acordate în turul doi.
Situația era asemănătoare și în trecutul ceva mai îndepărtat:
1992: București + Ardeal (fără Harghita și Covasna) = 41% 1996: .... = 39,8%.
În alte cuvinte Moldova-și-Muntenia-dar-fără-Capitală au livrat întotdeauna cam 60% din voturi.
Și atunci cum de-a fost învins candidatul PSD în 1996 și 2004? Victoria a fost obținută exact ca în oricare bătălie în care nu există îngeri salvatori, și anume în ofensivă, pe teritoriul adversarului, așa cum fusese definit acest teritoriu în 1992.
În Moldova și Muntenia sunt 25 de județe. Să le studiem exclusiv din perspectiva turului doi.
În 1992, Emil Constantinescu nu obține în vreunul dintre ele 40% din voturi. De fapt, el este strivit peste tot fără drept de apel. Exemple de scoruri, repet, de tur doi: Bacău: Iliescu 75%, Constantinescu 25%. Călărași: Iliescu 82% (!), Constantinescu 18%. Constantinescu este hiper-dependent de Ardeal și București, de unde îi vin peste jumătate din voturi. Dar per total performanța sa este insuficientă și pierde la douăzeci și trei de procente distanță la nivel național.
În 1996, Constantinescu obține în 17 județe din 25 mai mult de 40% din voturi. Cu ... 17 județe mai multe decât în 1992. Ba mai mult, reușește să câștige în 4 dintre ele. Ca o exemplificare a evoluției lucrurilor, să ne uităm la aceleași județe ca în paragraful anterior:
Bacău: Iliescu 54%, Constantinescu 46% (aproape dublare). Călărași: Iliescu 64%, Constantinescu 36% (dublare de-a dreptul). Constantinescu își menține performanța foarte bună în Ardeal și București, dar "împinge linia frontului" în Moldova și Muntenia. El nu rupe gura târgului dar are o performanță mai bună decât în 1992. Rezultatul: victorie națională la nouă procente distanță.
În 2004, schema se schimbă în mod fundamental. Prin comparație cu scorurile lui Constantinescu, Traian Băsescu înregistrează un recul major în Ardeal și București:
'96, Constantinescu: 3,6 milioane voturi '04, Băsescu: 2,2 milioane voturi.
Să trecem la Muntenia și Moldova. Băsescu obține în 20 de județe din 25 scoruri mai bune decât Constantinescu în 1996.
Constantinescu câștigase în 4 dintre ele, Băsescu câștigă în 7 dintre ele.
În Argeș, Botoșani, Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Dâmbovița, Dolj, Gorj, Ialomița, Mehedinți, Neamț, Olt, Prahova, Suceava, Teleorman, Tulcea, Vaslui, Vâlcea și Vrancea, Băsescu stabilește recorduri în ceea ce privește scorurile unui candidat non-PSD.
În 22 județe din 25 Băsescu obține mai mult de 40% din voturi. Asta înseamnă că în zone care erau, teoretic, dominate de PSD, Băsescu pierde pe muchie sau onorabil.
Câteva exemple:
48-la-52 în Dolj (adică pentru Băsescu au votat 48%, pentru Năstase 52%) 45-la-55 în Iași 44-la-56 în Călărași.
Nu multă lume își mai aduce acum aminte dar Dâmbovița, Suceava și alte județe fuseseră "roșii", fără drept de apel, timp de un deceniu și jumătate. Noțiunea ca ele să devină redute ale unei forțe anti-PSD era la fel de fantastică precum instaurarea unei monarhii în Statele Unite.
În 2009 președintele în funcție ajunge la un nou record negativ pentru spațiul Ardeal+București, obținând cu 150 de mii de voturi mai puțin decât în 2004.
În Constanța și Prahova, județe cu populații numeroase unde obținuse scoruri foarte bune în 2004, se pierd procente multe care erau cât pe ce să fie cruciale. Asta nu pentru că Geoană ar fi avut o performanță mai bună decât Năstase; în primul tur, în aceste județe, Geoană a fost cu 60 de mii de voturi mai slab. Mai degrabă, votanții lui Crin Antonescu s-au reorientat spre candidatul PSD.
Însă "linia frontului regățean" rezistă. Traian Băsescu obține mai puțin de 40% într-un singur județ din 25. Câștigă 6 județe din 25. Fără diasporă, ar fi fost o înfrângere extraordinar de strânsă.
Ce înseamnă toate aceste lucruri?
1. Ardealul și București-ul sunt importante dar nu decisive. O victorie consistentă în aceste zone și doar acolo duce la un eșec la nivel național. Două treimi din voturile primite în turul doi din 2009 de către Traian Băsescu au venit din afara Ardealului. Fără ele Geoană câștiga cu un scor de 74%-la-26%.
2. Situația PSD s-a înrăutățit în ultimii douăzeci de ani. Cei patru ani de prim-ministeriat ai lui Adrian Năstase nu au dus, în 2004, la recuperarea în totalitate a spațiului pierdut în 1996. Social-democrații sunt puși acum în poziția de a încerca să "recucerească" județe din Moldova și Muntenia în care cândva aveau o evidentă întâietate. De urmărit la europarlamentare dacă vor reuși acest lucru și în ce măsură.
3. Forțele anti-PSD vor da un examen complex în toamnă, locația sa fiind Muntenia și Moldova. Vom vedea în ce măsură structurile de partid care l-au susținut pe Băsescu în 2009 și chiar și în 2004 au rămas în picioare. Vom vedea în ce măsură au contat carisma și elementele comunicaționale specifice candidatului Băsescu. CITIȚI și alte articole de Barbu Mateescu:
- 8 luni până la prezidenţiale: despre opoziţia alţii-decât-PNL
-
Un moment de acalmie și o dilemă pentru PSD - VOCILE DREPTEI
Articolul original a fost publicat pe sociollogica.blogspot.ro