• Pentru Romulus Rusan, meritul filmului lui Andrei Ujică este că "regizorul şi-a lăsat personajul să se exprime singur şi nu prin intermediar: tot ce se vede pe ecran este plăsmuirea ambiţiei şi voinţei care l-au făcut să urce atât de sus şi să se prăbuşească atât de lamentabil".
  • Livius Ciocârlie e de părere că "refuzându-şi orice discursivitate, distanţându-se aristocratic de retori şi limbuţi, Andrei Ujică a cusut din materialul clientului un surtuc nou".
  • Dan C. Mihăilescu consideră că "e teribilă, uneori aproape înnebunitoare, lipsa comentariului, a oricărui ghid şi plan de traseu prestabilit. Însă tocmai aceasta este uriaşa calitate a filmului lui Andrei Ujică, indiferent dacă multora li se va părea ceva criminal".
  • Vladimir Tismăneanu califică "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" drept "formidabil, deopotrivă artistic şi politic".

Alex Leo Şerban completează campania demarată de EVZ cu un text consacrat filmului lui Ujică, în care arată că regizorul "nu face nici «colaj», nici «mulaj» după «iepocă! »" şi că realizează "singura formă legitimă de «film istoric»".
ANALIZĂ

Filmul lui Ujică, şi monumental, şi minimalist

  • Alex Leo Şerban, critic

Probabil că mulţi dintre cei care au aflat, din presă şi din trailere, "despre ce este vorba" în filmul lui Ujică îşi închipuie că nu e nicio mare scofală să faci un "documentar de montaj" în care să lipeşti una dupa alta, în ordine cronologică, imagini de arhivă cu Ceauşescu…

Nimic mai greşit decât această "închipuire" – individuală şi colectivă: Ujică nu face nici "colaj", nici "mulaj" după "iepocă"!

Viziunea e totul

El face singura formă legitimă de "film istoric": cea "cu materialul clientului". Şi singura demonstraţie irefutabilă a faptului că propaganda e un cadou otrăvit pentru orice dictator…

Trebuie spus că Andrei Ujică a venit în Cinema dinspre Literatură.

Adică atât dinspre practica ei (textele pentru Phoenix), cât şi dinspre reflecţia teoretică asupra ei. Apoi asupra Cinemaului. Toate filmele sale de până acum sunt, de fapt, eseuri asupra unui corpus de imagini deja existente. Viziunea e totul. Or, viziunea e o chestiune de metodă.

Prin "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", mai mult decât prin celelalte titluri ale sale ("Videogramele unei revoluţii" şi "Out of the Present"), Ujică atinge – cu bună ştiinţă – un fel de Zen & zenit al investigaţiilor sale asupra Imaginii.

Kilometri de film
El porneşte de la o evidenţă: astăzi, când cantitatea de imagini de arhivă "featuring" un personaj istoric (precum Ceauşescu) e de ordinul miilor de ore, când personajul respectiv e-nfăşurat în kilometri de film ca o mumie, e o naivitate să mai pui un actor să-l joace pe acel personaj într-un lungmetraj de ficţiune.

Numai moartea poate face montajul final al unei vieţi

"Filmul istoric" – aşadar – nu va mai putea fi decât articularea (după o logică artistică) a materialului furnizat chiar de Istorie, cu personajul principal aferent cu tot. Pentru că totul e deja acolo.

Pasolini are un eseu esenţial, pe care sigur că Ujică îl cunoaşte; se numeşte "Observaţii asupra planului secvenţă" şi porneşte de la asasinarea lui Kennedy filmată cu o cameră de amator de un anume Zapruder.

Concluzia eseului este că numai moartea poate face montajul final al unei vieţi. "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" este ilustrarea perfectă, inteligentă şi ingenioasă a acestui postulat.

EXPLICAŢIE

Perspectiva regizorului

  • "Provocarea a fost să propun un nou subgen al filmului istoric, să încerc să arăt că astăzi ne aflăm într-o situaţie în care corpusul de imagini despre evenimentele şi personalităţile majore contemporane este suficient pentru a ne permite să reconstruim istoria", declara regizorul Andrei Ujică într-un interviu acordat publicaţiei "New York Times".
  • "Există un nivel de ironie al titlului, dar pentru mine era singura perspectivă posibilă. Există o arhivă de imagini controlate de Ceauşescu şi de maşina lui de propagandă şi dacă încerci să faci un film folosindu-le, nu-l poţi face decât prin ochii lui. Nu puteam face un film numit «Biografia lui Nicolae Ceauşescu» pentru că nu aveam imagini pentru aşa ceva", precizează cineastul Andrei Ujică.

Andrei Ujică, despre "Autobiografia lui Ceauşescu", la "2+1": "Ceauşescu este un personaj al cărui rol istoric urmează să fie restabilit"