Geanina si Adrian Juganaru se plimba azi, in Timisoara, pe o strada care poarta numele tatalui lor.

Nimic nu s-a schimbat in casa familiei Juganaru din decembrie 1989 pana acum. Locuiesc in acelasi apartament din blocul langa care, in urma cu 18 ani, Dumitru Juganaru a fost impuscat in cap de militarii condusi de fostul maior Paul Vasile, acum general in rezerva, care preda la facultatea unde studiaza fiica eroului.

Copiii eroului Juganaru, Adrian si Geanina, cauta in pozele de familie cele cateva fotografii care au pastrat imaginea tatalui lor. Au umplut masa din sufragerie cu fotografii, cele mai multe alb-negru. Este masa la care in decembrie 1989 familia ar fi trebuit sa se adune pentru Craciun si Revelion. Este aceeasi masa pe care intr-o duminica, acum 18 ani, vecinii l-au asezat mort pe Dumitru Juganaru.

„Nea Mitica e mort, pe masa, in sufragerie”

„Tanti Verginica, haideti la Timisoara ca nea Mitica e mort, in sufragerie, pe masa. Mi-a scapat telefonul din mana”, asa a aflat Verginia Juganaru ca i-a fost omorat sotul. Femeia era plecata la parinti, intr-un sat din Mehedinti, pentru a aduce mancarea pentru Sarbatori. „Nu puteam sa cred ca e adevarat pana am ajuns la bloc si am vazut steagul negru la usa si pe el mort, pe masa”, isi aminteste femeia.

„Era impuscat in cap, in tampla stanga. Am vazut gaura prin care a intrat glontul, era mica. In partea cealalta,  tot capul era spart. Ziua urmatoare, mama m-a trimis sa-i aduc caciula de jos. Avea urme de oase din cap pe ea”, povesteste Adrian, care atunci avea 13 ani. A murit sub ochii copiilor

Pe 17 decembrie 1989, seara, cand Dumitru Juganaru s-a hotarat sa iasa in strada, pe Calea Girocului, le-a cerut copiilor sa stea in casa. Manifestantii din strada fusesera prinsi, ca intr-o menghina, intre un cordon de militari si trei blindate ale Armatei.

Adrian si Geanina isi amintesc fiecare detaliu din seara aceea: „Tata avea o lanterna chinezeasca si facea cu ea strigand „jos Ceausescu!”. Noi ne-am dus la baie si ne uitam la el pe geam. Era chiar sub stalpul cu becul de pe strada. Oamenii strigau. Cand au tras militarii, am picat in vana de frica.

Tin minte ca striga vecina de sus sa stingem lumina. S-au gandit ca poate trag si in noi. Am stins lumina si ne-am pus iar la geam, dar nu l-am mai vazut pe tata. Strigam „tati!, tati!”. Stiam ca e jos, dar nu il vedeam. Tot ne spuneam ca se aude vocea lui si traieste”, povesteste Geanina.

„Dupa  vreo zece minute am vazut ca patru oameni cu mainile ridicate se duc spre colt. Nu am stiut exact ce se petrece. Au luat de pe jos un om. Am vazut lumina de la becul de pe strada cum se reflecta pe bluza omului pe care il duceau. Puloverul avea doua dungi albastre, bluza era rosie. Atunci ne-am dat seama ca e tata. Am iesit in pijamale jos. Lumea striga: „Criminalilor, ati lasat doi copii fara tata!”. L-au pus pe iarba. Nu am mai stiut nimic dupa aia. Vecinii l-au adus sus pe masa”, spune Adrian.

„Am stiut cine e criminalul”

„Am stiut tot timpul cine e criminalul sotului meu. Mi-au spus vecinii ca e maiorul Paul. Un vecin, Bujor Petrica, ofiter in Armata, care fusese coleg cu Paul la Academia Militara, l-a recunoscut. A stat de vorba cu el. I-a spus: „Paule, nu trage”. „Bai, intra inauntru ca te impusc si pe tine”, i-a raspuns Paul. El a dat ordinul, conducea militarii acolo. Din 1990 am spus in ziarele locale ca gloantele criminale ale maiorului Paul mi-au lasat familia fara tata, fara sot. Niciodata nu a venit sa spuna ca il acuz pe nedrept. Pana acum nu am stiut cum arata. L-am vazut ieri in ziarul dumneavoastra, in poza. Nu i-a pasat. O scuza cat de mica putea sa ne spuna. Nimic! Niciodata”, spune Verginia Juganaru.

Femeia isi aminteste cum si-a vazut ultima oara sotul: „Plina, plina, plina era morga de sicrie. Capacul era pus pe el. M-am uitat sub capac sa vad daca era el. El era. Am pus capacul inapoi si l-am dus la cimitir”, spune ea. „Cred ca Paul Vasile nu are nici acum nici cel mai mic regret. Nu inteleg nici acum cum de au tras asa la fix, punct ochit, punct lovit in cap”, spune si Adrian. 

SUFERINTA

„Il intreb daca ma poate privi in ochi”

„In 2006 m-am inscris la master la Facultatea de Stiinte Politice la Universitatea de Vest. Anul acesta am aflat ca l-au adus profesor pe Vasile Paul. Nu il recunosteam nici daca il vedeam. Ieri, cand i-am vazut poza in ziar, mi-au dat lacrimile”, spune Geanina, plangand iar.

Se reculege cu greu pentru a continua: „Vreau sa-l intreb daca ma poate privi in ochi. Am sa-l intreb. Am sa-i cer sa-mi spuna cum ar fi fost daca ar fi trait fara tata copiii lui”.

Geanina priveste in gol catre pozele in care tatal ei o strange fericit la piept. „Cum sa ma duc la un curs, sa stau doua ore sa il privesc? Nu am cum sa merg”, spune Geanina. „Cata nesimtire, sa ne vina profesor! Cum este posibil asa ceva? Armata ii ocroteste. Care din Armata a facut puscarie? Niciunul!”, izbucneste mama Geaninei.

DOSARUL Parchetul Militar il acuza de omor

Paul Vasile este urmarit penal de Sectia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General, dosarul sau fiind instrumentat de procurorul Dan Voinea. Generalul Paul este pus sub acuzare pentru comiterea infractiunii de omor tocmai pentru crimele comise de dispozitivul pe care l-a comandat in decembrie 1989 la Timisoara.

Surse din Parchet, apropiate anchetei, spun ca probatoriul este consistent, singura problema fiind respectarea intocmai a unor proceduri greoaie. Printre ele, necesitatea efectuarii unei expertize psihice pentru stabilirea discernamantului, de la care Paul Vasile se sustrage.

„Procurorul de caz lucreaza acum la dosarele „Sibiu” si „Bucuresti”, imediat dupa ce acestea au fost trimise in instanta, urmand cele de la Timisoara si Arad. Pentru infractiunea de omor, termenul de prescriptie este de 15 ani insa, intrucat s-a instrumentat in dosar in aceasta perioada, termenul se prelungeste cu sapte ani”, ne-au declarat sursele noastre.

Trebuia deferit justitiei

Avocatul timisorean Florin Kovacs spune ca procurorii ar fi trebuit sa-l trimita in judecata pe generalul Paul. „Expertiza psihiatrica este necesara, dar nu indispensabila. Daca cel anchetat refuza sa se prezinte poate fi trimis in judecata fara expertiza. Insusi faptul ca se sustrage efectuarii ei indica, fara tagada, ca are capacitate de discernamant. Procedura penala nu impiedica trimiterea lui in judecata. Cred ca este doar un pretext pentru a nu fi deferit justitiei. Va dau un exemplu simplu: pe motivul invocat de procurori ar insemna ca orice persoana care conduce dupa ce a consumat alcool nu poate fi pedepsita daca se sustrage efectuarii testului de alcoolemie”, a declarat avocatul timisorean.  

ATITUDINE

Generalului nu-i pasa

Contactat ieri telefonic, Paul Vasile (foto) a refuzat din nou dialogul. Ne-a strigat doar ca vrea numerele de telefon ale celor care il acuza pentru a discuta el personal cu ei.

„Mie imi dati numarul de telefon sa vad cu cine ati vorbit! Dati telefonul, va verific. Cand dati telefonul, stau de vorba!”, a strigat Paul inainte de a intrerupe convorbirea. In urma cu doi ani, cand a izbucnit un scandal similar, in momentul in care Paul Vasile fusese numit profesor la Scoala de Inalte Studii Europene din Timisoara, acesta s-a disculpat spunand ca a executat exemplar o misiune de lupta si ca nu are ce sa-si reproseze.

Misiunea ar fi constat in „recuperarea” unor blindate pline cu munitie de razboi care fusesera imobilizate de manifestanti. Paul a spus atunci ca merita chiar recunostinta pentru ca exista pericolul ca munitia sa explodeze si ar fi fost mai multe victime.

Cititi si:

Studentii: afara cu profesorul "ucigas" la Revolutie!