Sfântul Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, s-a născut în Constantinopol (Bizanț), în jurul anului 730 și a fost unul dintre marii luptători pentru cinstirea icoanelor.

Părinții săi, Gheorghe și Encratia, erau oameni înstăriți. Tatăl său era slujitor împărătesc, iar fiul său i-a călcat o vreme pe urme, fiind nobil și secretar la curtea imperială.

În luna septembrie, anul 780, împăratul iconoclast Leon al IV-lea a murit pe neașteptate.

Moștenitorul tronului, Constantin al VI-lea era un copil în vârstă de 10 ani. Mama sa, împărăteasa Irina (780-803) a rămas regentă până la majoratul fiului său.

Irina a urmărit două scopuri în domnia ei: să-și păstreze tronul prin orice mijloace și să restabilească cinstirea sfintelor icoane. Pentru împlinirea acestui scop din urmă a fost ajutată mult de fostul secretar imperial, Tarasie, ajuns patriarh în anul 784.

Lupta împărătesei și a lui Tarasie nu a fost ușoară.

Prima încercare de a organiza un Sinod Ecumenic în Constantinopol în anul 786 a dat greș.

Abia în anul următor, 787, s-a ținut Sinodul al VII-lea Ecumenic în Niceea. Acesta a restabilit ortodoxia și închinarea la sfintele icoane.

Tânărul împărat Constantin al VI-lea s-a căsătorit în luna noiembrie a anului 788 cu Maria d`Amnia, iar după câțiva ani a crezut de cuviință să o trimită la mănăstire pentru a se putea recăsători cu o domnișoară de la curte, pe nume Teodota.

Pentru a-și motiva gestul, împăratul a afirmat că soția sa a vrut să îl otrăvească. Știind adevărul, Patriarhul Tarasie s-a împotrivit, apărând nevinovăția Mariei. El nu i-a dat lui Constantin binecuvântare nici pentru alungarea împărătesei Maria, nici pentru noua căsătorie.

Cununia s-a săvârșit totuși în palat, în septembrie 795, de către un preot caterisit.

Patriarhul Tarasie a păstorit până în anul 806, când a trecut la Domnul, după 22 de ani de luptă pentru Hristos.

A fost îngropat în mănăstirea zidită de el pe malurile Bosforului.