Un imperiu și două lecții de diplomație

Imperiul Otoman a avut cu Principatele Române relații de suzeran-supus. Regimul a fost inaugurat prin faimoasele Capitulații. Imperiul Otoman a trebuit să împartă din 1829, suzeranitatea cu un Protectorat al Rusiei, iar din 1856, Principatele păstrau suzeranaitatea otomană dar intrau sub garanția colectivă a Puterilor Europene. Tratativele care au dus la semnarea Tratatului de la Paris din 30 martie 1856, au început în cadrul Congresului de la Paris, în data de 13 februarie 1856. Dar oare cum evoluau relațiile diplomatice în timpuri diferite? Iată două momente separate de secole.

Când solul Moldovei s-a ars la propriu bând cafeaua dată de Sultan

Se știe că Ștefan cel Mare și-a sfătuit fiul, pe Bogdan al III-lea, să ajungă la o înțelegere cu otomanii. Adică, în schimbul autonomiei interne și al tributului, Moldova urma să accepte suzeranitatea otomană. Cronicile moldovenești scriu că atunci când solul moldovean a mers la Constantinopol, el a fost primit la Palatul Topkapî, undeva prin anul 1505.

De regulă, otomanii se descalță în interior și primesc din partea gazdei, colțuni, adică o încălțăminte de interior, Când solul care călărise săptămâni la rând să ajungă la Constantinopol, s-a încălțat în colțuni, dar oboseala și lipsa infrastructurii pe teritoriul otoman i-au cam afectat igiena personală.

În plus, când i s-a adus cafeaua, neștiin că e fierbinte, el a crezut că trebuia să închine în sănătatea Sultanului ca atunci când ar fi avut un pocal de vin. A dat băutura peste cap, dar s-a cam fript pe gât.

Fenomen meteo rar în aprilie. Vreme schimbătoare înainte de Paște

Carburanții devin mai scumpi în România decât în Ungaria. Diferențe vizibile la pompă

Când Ministrul României la Constantinopol refuză elegant o havană de la Sultan

Trandafir Djuvara a fost bunicul patern al lui Neagu Djuvara. Diplomat de carieră, la un moment dat, după cucerirea independenței de stat a României, a fost acreditat ca Ministru al României în Imperiul Otoman în perioada 1896-1900. La o audiență acordată de Sultan, diplomatul român a primit o havană, pe care, conform uzanțelor diplomatice trebuia să o fumeze.

Trandafir Djuvara nu fuma și dacă refuza havana, s-ar fi simțit jignit Sultanul. Dacă fuma și nu știa cum se face, din nou s-ar fi pus într-o situație delicată. De aceea, diplomatul român a spus că va păstra havana ca simbol al prieteniei, pentru a-și aminti tot timpul. Dacă ar fi fumat-o, ziua întâlnirii poate s-ar fi disipat în memoria anilor care urmau să treacă asemeni fumului havanei. Se pare că Sultanul a acceptat modul în care diplomatul român a refuzat să fumeze.

Diplomația oferă mereu lecții

Diplomația este guvernată de reguli, însă lasă loc inițiativei personale și abilității de a te descurca „fără instrucțiuni” în situații delicate. Exemplele de față sunt doar două din multele situații ivite în diplomație.