Galeria Romană ne invită în această perioadă să vizităm expoziția „Atelier”, a arhitectei-pictoriţe Militza Sion și a invitatei sale arhitecta-pictoriţă Daniela Tutunea, care propune lucrări sub titlul „Transcendent”.

În aceste vremuri, în care drumurile nu mai sunt așa cum le știam, uneori nici nu mai recunoaștem unde încep și nici nu știm unde au să ducă, ideile propuse, conținute de lucrările Militzei Sion și ale Danielei Tutunea, te ajută puțin să te regăsești, să reîncepi să călătorești în lumea aceasta, cumva, eliberator de toate fricile. Să ajungi la esență și la speranță.

Bucuria cea mai mare, atunci când expune Militza Sion, este aceea de a te simți luat de braț de artistă și de a te plimba, ca într-o călătorie inițiatică, printre lucrările sale. Așa am făcut de fiecare dată, așa am făcut și acum. Povestim, admirăm, revedem și atunci când gândurile sunt aceleași și sentimentele egale se naște clipa de grație.

Lucrările din „Atelier” au fost realizate pe parcursul a doi ani. Sunt multe, artista a lucrat cu frenezie. Nu cu patimă. A căutat, a căutat, a mers pe un drum, a așteptat, a urmat o lumină, a schimbat direcția, a ajuns pe o altă cale. Caută. Construiește, dărâmă, desface firul gândului. Un atelier.

„DRUMUL care duce, dincolo de orizontul experienței și aparențelor, spre transcendent și mister. De-a lungul DRUMULUI alternează momente de așteptare și momente de revelație în care lumina către care tinzi speri să te întâmpine la capătul lui”, spune Militza Sion.

Suntem în fața seriei „Așteptare”. La malul mării, oameni așteptând. „Sunt oameni care stau și așteaptă un mister. Să se întâmple ceva, o minune, pe malul mării, în general, pentru că marea este spectaculoasă și pentru că în mare se reflectă astrul, până la urmă… tot universul”.

Aici, marea e altfel decât în „marinele” obișnuite. „Fascinează, da. Se întâmplă ceva misterios, ceva de bine – e speranță. Toate lucrările pe care le fac, totuși, vorbesc despre speranță și despre drumul care te duce spre mântuire, spre lumină. În întâmpinarea luminii divine”. Tema „marea” capătă aici o altă conotație. Nu mai este doar dulce-romantică, așa cum au remarcat și alți vizitatori ai expoziției, marea devine aici speranță, legătură cu Lumina. Militza Sion a reinventat tema.

Continuăm incursiunea, drumul, căutarea. Ne oprim în fața lucrărilor care poartă titlul „Calvar”. Oamenii se confruntă toată viața cu încercări, dar ei luptă și tind spre lumină, nu renunță la speranță. Exact acest sentiment ți-l dau aceste lucrări. Pentru că dincolo de marele munte ale încercărilor și al luptelor, în tablou apare pe fundal o lumină care dă speranță.

Speranța că lumea va înțelege în cele din urmă puterea unui simbol se regăsește în seria pe care Militza Sion o numește „politice”. Între ele, Catedrala Mântuirii Neamului și, la final, Casa Poporului. „Aici e o părere personală față de exorcizarea locului – toți au făcut o analogie între Casa Poporului și Catedrala Mântuirii Neamului. Rolul catedralei…. Dacă a ajuns acolo, după ce a fost mutată în nenumărate locuri, timp îndelungat, înseamnă ceva…

Nu este nimic întâmplător. Am înțeles la un moment dat, totuși, pentru că judecam arhitectura ei ca toți arhitecții… Și l-am ascultat pe academicianul Ioan Aurel Pop. Am realizat că nu trebuie să privesc strict profesional și cu carnetul în mână, să fac schițe cu gafele de detaliu, că semnificația este cea care contează – Catedrala Neamului este comemorarea sacrificiilor făcute timp de o sută de ani de poporul ăsta amărât”.

Critica mai dureroasă este nu cea legată de arhitectură – ci însăși cea legată de existența ei. „Proiectul este vechi de 100 de ani. Regele Carol I a făcut prima donație. Lumea uită, se lasă manipulată, nu cercetează. Rolul Catedralei este de sfințire al unui loc, de exorcizare – locul a fost înnegurat prin construcția scelerată care a distrus Bucureștiul istoric - Casa Poporului”.

Profunzimi esențiale regăsim și în seria „Întâlnire semnificativă”. „Am denumit aceste lucrări întâlniri semnificative – lume animală, cea vegetală, arhitectură, deci creație umană, care se întâlnesc după niște coordonate spațiale care sunt semnul Crucii”, spune artista. Nimic întâmplător, totul după un plan…

Remarcăm „Piramida”. „E o lucrare emblemă a mea. E singura lucrare pe care o port în toate expozițiile”. Piramida este despre evoluție, creștere, căutare, drum, Lumină. În ea, cumva, se regăsesc toate căutările Militzei Sion.

Câte despre celelalte lucrări din expoziția „Atelier”, vă invităm pe dumneavoastră să le descoperiți. Fiecare om are un drum și caută calea cea mai bună spre mântuire. Căci despre asta ne vorbește Militza Sion.

TRANSCENDENT

Lucrările Danielei Tutunea sunt o altfel de căutare. „În vremurile acestea în care atingerea, interacțiunea s-au dus, a rămas privirea, iar o expoziție ca aceasta nu ne încălzește?”.

„În expoziția aceasta am încercat să duc din sufletul meu dorința de a prezenta sentimente care animă universul. Ele sunt energie și animă atât universul pământesc cât și cel nepământesc, microcosmosul şi macrocosmosul. Aici, în aceste lucrări, mă refer la sentimentele reflectate în istoria christică, pentru că îmi este foarte dragă și pentru că oricine o vede și știe puțină istorie biblică poate recunoaște mai ușor ce am vrut să prezint”.

Sunt câteva lucrări care poartă titluri ce amintesc de momente esențiale din această istorie: „Cina”, „În grădina Ghetsimani” , „Noli me tangere”, „ Marta, Maria, Lazăr şi noi prietenii Lui” și altele. Tehnica folosită de artist îți dă sentimentul că personajele emană lumină, vibrează.

„Noi știm două tipuri de pictură religioasă: cea iconară, bizantină, și cea vestică. Niciunul nu mi-a fost deosebit de apropiat. Am descoperit primitivii italieni, din secolele al XIII-lea și al XIV-lea, în care se îmbină ambele tipuri de pictură. Din pictura vestică sunt preluate compoziţia şi figurile realiste, iar din pictura bizantină, iconară, toate trăsăturile specifice, adică lipsa de gravitație, de perspectivă şi de lumină și umbră precum şi convenţia ideatică şi vizuală”, spune Daniela Tutunea.

Cu cât privești mai mult tablourile, cu atât te afunzi în profunzimea și frumusețea lor.

„Sunt scene pe care nu le întâlnești în pictura bizantină, dar eu mi-am imaginat momente şi scene pe care le-am simţit ca fiind de acolo, din acea istorie”.

Frumusețea organizează haosul pentru că se asociază cu ordinea, dar frumusețea poate căpăta anomalii și prin aceste se redefineşte, se supraînfrumusețează. Anomaliile sunt prezente atât în marile cataclisme naturale, cât şi în arta neşcolită, pasională sau revoluţionară şi, în mod sigur, în arta genială. Dacă o să vă uitați cu atenție în picturile mele, pozițiile sunt anormale, gravitația şi perspectiva nu funcționează, dar, când te uiți, ele sunt posibile. Ei, asta îmi place grozav și asta am încercat să prind în lucrul meu”. Într-adevăr, personajele se „sprijină” pe un punct de pământ și sunt „susținute” de aer.

Ne oprim în fața lucrării „Cina”. Sunt două personaje, înțelegi că va urma Cina cea de taină. Deocamdată e o pregătire. Sunt Maria Magdalena și Iisus.

„La Cina cea de taină cine servea? Femeile! Maria Magdalena vine și îi aduce vinul lui Iisus. Iisus, mai târziu, îl va împărți cu apostolii. Acesta e momentul pe care mi l-am imaginat eu și l-am pus acolo. Vedeți poziția înclinată? Şi de data aceasta este la limita posibilului. Pictura se poate hrăni din aceste anomalii. Toate pozițiile le încerc mai întâi pe mine. Poți să stai doar o secundă și apoi cazi.”, adaugă Daniela Tutunea.

Așadar, la Galeria Romană, până la 27 noiembrie, puteți vizita această expoziție, ce vorbește despre căutări, drumuri, lumină, sentimente, speranță, dragoste, însingurare, mântuire. Un „atelier” cât o viață, un „atelier” cât toată lumea, în care se construiește sau se trece dincolo de zidurile ridicate de oameni.

GALERIA ROMANĂ, Bd. Lascăr Catargiu, nr 1, sector 1, Bucureşti.

Program: luni-vineri: 10:00-18:00, sâmbătă: 10:00-15:00.