Puţini ştiu că în Ardeal şi în Banat există câteva exemplare din copacii-gigant. Chiar dacă mediul lor natural este însorita Californie, în Munţii Sierra Nevada, giganticii arbori sequoia au prins rădăcini, încă din secolul al XIX-lea, şi în câteva păduri din Banat şi Ardeal. Reporterii EVZ le-au descoperit povestea.
Nu e uşor să ajungi la arborele sequoia. De pe DN 1, în dreptul localităţii Morlaca, trebuie să o coteşti la stânga şi să apuci pe un drum judeţean până în localitatea Săcuieu. Nu există indicatoare care să te ajute să ajungi la falnicul arbore.
După Săcuieu, drumul duce spre Răchiţele, satul premierului Emil Boc. La un moment dat însă, un indicator rutier te anunţă că trebuie să virezi la dreapta spre satul Rogojel. După alţi doi kilometri, drumul virează brusc la stânga. Urmează un urcuş de doi ki lo metri, pe un drum pietruit de mun te şi ajungi la semeţul arbore. Legenda „gemenilor” uriaşi din Munţii Apuseni La 70 de kilometri de Cluj-Napoca, pe culmile Apusenilor ridicate deasupra satului Săcuieu, se înalţă cel mai falnic sequoia din ţară şi fratele lui geamăn. Este atât de măreţ încât priveliştea te obligă la tăcere şi contemplare.
Are aproape 35 de metri înălţime şi patru metri grosime. „Dacă cinci bărbaţi l-ar înconjura cu braţele deschise tot nu ar fi de ajuns”, spune Romulica Benţan, de 67 de ani, care locu ieşte în apropierea falnicului arbore.
Legenda arborilor gemeni din Săcuieni e veche. Se spune că un anume Gal Silvestru, baron ungur care avea în proprietate tot ţinutul, este cel care a plantat sămânţa din care a ieşit arborele de sequoia.
„De la maica am auzit că baronul Gal, care era un mare învăţat şi îi plăcea să studieze pomii, a adus din America o sămânţă necunoscută pe meleagurile noastre. A adus-o într-un baston, ca să nu-l prindă”, spune Romulica Benţan. Pentru protejarea copacilor nu se face mai nimic Gheorghe Mereu, pădurarul din Săcuieu, confirmă că sămânţa a fost plantată de baronul Gal: „Era un pasionat de natură şi se spune că, pentru a găsi locul cel mai bun unde să planteze sequoia, a adus un austriac, specialist în botanică. A mai adus şi alte specii de conifere, pinul negru sau pinul silvestru, pe care le-a plantat în zona asta. Ca să protejeze arborele sequoia, Gal a mai plantat o perdea de brazi şi pini care să-l ferească de vântul şi de zăpada care bat de pe Vârful Vlădeasa. Au mai încercat şi alţii să planteze, dar nu a mai ieşit.
Pădurarul ştie că arborele sequ o ia e un monument al naturii, dar recu noaş te că nu se face mare lucru pentru protejarea sa. „Nu intervenim în niciun fel. Am con struit un gard din lemn în jurul lor ca să-i ferim de turiştii prea curioşi. Sunt doi arbori pentru că dintr-o singură rădăcină s-au ramificat două tulpini”, spune el. „Tot felul de tineri vin şi se caţără pe ei” Unii localnici sau turişti se caţără pe cei doi arbori, care au o coajă moale, de culoarea cafelei cu lapte, fapt ce te surprinde încă de la primă atingere.
„Tot felul de tineri vin şi se caţără pe ei. Nu le poţi zice nimic, că cine ştie de ce sunt în stare, dar e păcat. Sunt şi oameni civilizaţi care doar îi admiră. În fiecare zi vin aproape 20 de oameni să vadă copacul”, afirmă şi Alina Rus. Oamenii spun că autorităţile ar trebui să se implice mai mult ca să protezeje arborii. „Amu-s vreo doi ani, pomul a fost trăsnit. A început să-şi lase crengile şi să se blegească şi am crezut că s-or usca, dar anul ăsta tare m-am bucurat să văd că îşi revin”, povesteşte Ioan Potra. Săcuieu, satul cu sequoia Deşi s-ar putea deduce că numele satului Săcuieu vine de la specia de arbore, etimologia e alta, spun învăţaţii locului: „Numele de Săcuieu vine de la un lac sărat care a secat”, spune Gheorghe Potra, profesorul de geografie de la şcoala din sat.
SIMERIA
Uriaşul pitic din parcul dendrologic
Parcul dendrologic de la Simeria, cel mai vechi şi mare de acest fel din ţară, are aproximativ 70 de hectare şi se putea lăuda, cu ani în urmă, că printre miile de specii de arbori deţinea şi şase sequoia. Aceştia apăruseră în urma unei încercări de multiplicare cu seminţe provenite de la un bulb de sequoia care nu se mai ştie când anume fusese adus la Simeria.
Cinci dintre ei reuşiseră să prindă rădăcini pe la marginea diferitelor alei ale parcului, iar un al şaselea s-a prins undeva aproape de intrarea în zona protejată, dar mai departe de zonele de trafic. Arborii de lângă alei s-au uscat rând pe rând: „Eu am mai prins doar doi sequoia aici în parc, în 1994, când m-am angajat. Unul era la marginea unei alei. A trecut cu bine iarna, nu a dat niciun semn că ar avea probleme, dar în vara următoare s-a uscat”, spune Corina Coandă, cercetător în cadrul parcului dendrologic.
Arborele sequoia de la Simeria care mai supravieţuieşte e tânăr. Are 25 de ani şi n-a apucat să se ridice la mai mult de 7 metri deasupra solului. „Cred că a reuşit să supravieţuiască fiind protejat de vegetaţia din jurul său şi de faptul că, acolo, umiditatea din sol e mai ridicată. Nu-i atât de afectat de soarele puternic vara sau de vânturile reci din iarnă, cum erau cei de pe marginea aleilor. Acestei specii nu-i priesc variaţiile mari de temperatură”, adaugă Coandă.
În Oradea se află ceilalţi trei sequoia din România. Au puţin peste 100 de ani şi între 19-22 de metri înălţime. (Ciprian Iancu)
MARE CÂT ISTORIA
„General Sherman”, la 2.150 de ani
- Arborii sequoia sunt printre cele mai înalte creaţii de pe Pământ. Numele este dat în cinstea capului indienilor cherokee Sequoyah (1776-1842), care a inventat un alfabet unic şi şi-a învăţat poporul să scrie şi să citească.
- Potrivit site-ului www. sequoia.ro, există trei tipuri de sequoia.
- Recordul oficial al mărimii este deţinut de un arboregigant, numit „General Sherman”, bătrân de 2.150 de ani, aflat în Parcul Naţional Sequoia din California. E înalt de 83,8 metri şi are o circumferinţă de 31,3 metri.
- Cu posibila excepţie a unei reţele subterane de fungi, este cel mai mare organism din lume.
- Este de zece ori mai gros decât o balenă albastră.