Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Te-ar putea interesa și:
Antioh Cantemir, un prinț rătăcitor
Născut în Constantinopol la 18 septembrie 1709, fiul cel mic al lui Dimitrie Cantemir și al Casandrei Cantacuzino nu a avut parte să trăiască pe pământul Moldovei decât un timp prea scurt, căci în urma înfrîngerii de la Stănilești, în vara anului 1711, tatăl său a fost nevoit să ia drumul pribegiei împreună cu întreaga familie.
Înfrîngerea de la Stănilești, în 1711, datorată trădării nemernicului brîncovean. Ca să clarificăm: pe câmpul de luptă, nemernicul brîncovean A TRĂDAT CAUZA CREȘTINĂ, ÎN FAVOAREA MUSULMANILOR OTOMANI! Ca urmare, Dimitrie Cantemir, fost ostatic la Istanbul, vorbitor a 11 (UNSPREZECE!) limbi, fost ofițir otoman, culegător de folklor otoman și compozitor de muzică otomană (piese compuse de el se mai cântă încă azi la Istanbul!), a fugit în Imperiul Rus și și-a scris numele: Dmitri Konstantinovici Kantemir, personaj important al culturii ruse. A spune că Antioh „a avut parte să trăiască pe pământul Moldovei …un timp prea scurt”, asta e (să zicem) o exagerare caracteristic romîno-moldo-vlahă: un copil de 2 ani nu poate avea caracteristici culturale etnice. George Orwell a avut un storic similar, fiind născut în India, ca apoi să ajungă în UK. Pentru asta, nimeni n-a îndrăznit vreodată să-l considere „indian”! Pe de altă parte, bunicul Kantemir era venit în Moldova cu 60 de ani mai devreme, din Crimeea, și avea origini osetine (alane). Deci romîno-moldo-vlahismul familiei e mai mult decît discutabil. „Antioch was born into a noble Moldavian family of Tatar origin”. La Dmitri Konstantinovici nici măcar „Hronicul vechimei a romîno-moldo-vlahilor” nu a fost scrisă în limba romîno-moldo-vlahilor! „Decît” „Istoria ieroglifică”, pamfletul împotriva nemernicului trădător brîncovean, e scrisă în moldovenește, CA SĂ FIE PRICEPUTĂ de romîno-moldo-vlahi! Asa că, ce mai tot discutăm?