Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Constituționalismul românesc marchează în acest an, 2026, un element aniversar. Se împlinesc 35 de ani de la adoptarea și intrarea în vigoare a Constituției României din 1991. Tratatul de la Adrianopol din 2/14 septermbrie 1829 marchează un element definitoriu. Conferea deschiderea necesară debutului constituirii statului național român modern.
Constituționalismul românesc, o tradiție veche
Constituționalismul românesc are o tradiție databilă din timpul domniei lui Matei Basarab în Țara Românească. Acesta a introdus în legislația românească, în 1640, „Pravila de la Govora”. În Transilvania, aflată sub suzeranitate otomană până la 1699, au fost date „Approbatae Constitutiones” la 1653 și „Compilatae Constitutiones din 1669”.
Au urmat încercările constituționale din Țara Românească ale lui Constantin Mavrocordat la 1741 și „Pravilniceasca Condică” din 1775, intrată în vigoare la 1780 sub domnia lui Alexandru Ipsilanti.
În timpul războaielor ruso-austro-turce, în special cel din 1788-17991 (1792), boierii români au trimis memorii Țarinei Rusiei, Ecaterina a II-a în care doreau să emancipeze Principatele de sub jugul otoman.
Vorbim apoi de „Cererile Norodului Românesc” și „Proclamația de la Padeș” din timpul Revoluției de la 1821, conduse de către Tudor Vladmirescu. După înfrângerea Revoluției, în Moldova, logofătul Tăutu a propus „Constituția cărvunară”, un proiect inspirat de mișcarea carbonară italiană.
Acestea au fost proiecte interne, însă Imperiul Otoman avea relații cu Principatele Române în baza Actelor de Capitulație sau a Capitulațiilor medievale. În 1802, Hatiseriful de la Gulhane impusese domnii pe o perioadă de 7 ani. În 1826, Convenția de la Akkerman confirmase acest fapt și crescuse numărul prevederilor favorabile Principatelor.
Constituționalismul și Tratatul de la Adrianopol
Încheiat la 2/14 septembrie 1829, Tratatul de la Adrianopol relua multe din prevederile existente la Akkerman în 1826. Ne referim în principal la chestiunea desființării raialelor. Constituționalismul pornește de la momentul în care se respectă o frontieră între state. La Adrianpol, se introduce noțiunea de graniță pe talvegul Dunării.
„Actul osăbit pentru Prințipaturile Moldova și Țara Românească” precizează că domnii sau „hospodarii” erau aleși de Adunările de la București și Iași, pe viață. Sultanul trebuia să dea un acord, un „firman”, însă nu trebuia să intervină în numirea lor. Era o schimbare în raport cu domnii fanarioți sau cu domnii pământeni din perioada 1822-1828. Convenția de la Akkerman prevăzuse ca și Hatișeriful de la Gulhane, alegerea lor pe 7 ani.
Ocupația rusă și deschiderea spre Regulamentele Organice
Constituționalismul românesc trece la o nouă etapă în perioada 1829-1834. Au fost trei generali ruși care au condus ca guvernatori Principatele: Jeltuhin, Pahlen și Kisselef. Până în 1831, comisiile mixte româno-ruse au lucrat la Regulamentele Organice care au fost adoptate la 1831 și 1832.
Tratatul de la Adrianopol marcase instaurarea Protectoratului țarist. În plus, monopolul otoman era desființat. Alături de revenirea porturilor Turnu, Giurgiu, Brăila în Țara Românească, acest fapt a relansat comerțul românesc.
Așadar, anul 1829 prin Tratatul de la Adrianopol reprezintă fundamentul pe care se va dezvolta constituționalismul românesc modern.
Recomandările noastre
